Ce mai citim azi

Sau, altfel spus, pe ce am golit buzunarele la târgul de carte Gaudeamus, ediţia noiembrie 2009.

Ei bine, dacă până acum mă duceam la astfel de evenimente mai mult ca să mă plimb şi să mai vad ce a mai apărut în ultima vreme, de data asta ţinta a fost clară: Nemira, Millennium Press şi SRSFF (ordine absolut aleator de întâmplătoare). Mai precis, anul ăsta am ştiut de la început cu ce mă voi întoarce de la târg. Mă rog, cel puţin.

Am ajuns la Romexpo hotărât să intru direct în pâine, adică pac-pac Nemira, cumpărat, Millennium, cumpărat, SRSFF văzut, eventual cumpărat. Ei bine, decizia unanimă a grupului care începuse să se destrame în toate părţile a fost să le luăm pe rând (standurile şi editurile), începând de la cele mai-puţin-probabil-să-iau-ceva-de-la-ăştia şi până la granzi (adicătelea să nu cheltuim toţi banii din prima).

La început a părut o idee bună, dar numai la început. Adică primele vreo 5 minute, până am cumpărat primele cărţi neincluse pe lista de acasă (asta aşa, ca să se dovedească încă odată, dacă mai era nevoie, că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă). Să nu mă înţelegeţi greşit, cărţile ar fi intrat cu siguranţă pe lista probabil-că-o-să-o-iau-dacă-o-găsesc-la-târg-şi-e-ieftina. Dacă aş fi avut o astfel de listă.
Primele achiziţii: Chaturanga - Rabindranath Tagore şi Cromozomul Calcutta - Amitav Ghosh (Premiul Arthur C. Clarke).


A urmat o adevarată odisee prin marea de oameni adunaţi la târg, semn că românul încă mai citeşte (dacă se mai îndoia cineva), sau că măcar are ceva sete de cultură şi aşa mai departe (chiar nu vreau să intru într-un astfel de discurs). În orice caz, de remarcat numărul destul de mare de tineri participanţi atât din postură de cititori (bănuiesc eu, în acelaşi spirit optimist ca la paranteza de mai sus, că lumea nu cumpără cărţile numai ca să le aibă în bibliotecă), cât şi de expozanţi (în special tipul din clasa a XII-a care venise cu un Wall-E programat de el). Ok, ca să nu divaghez prea mult, n-am reuşit să înţeleg ce căuta Dacia acolo (or fi fost sponsori), nici nu m-a atras standul lor, aşa că am repornit odiseea achiziţionării cărţilor ce ma interesau.

Prima bucurie mi-a facut-o SRSFF cu a lor antologie Alte Ţărmuri. Antologie carevasazică adunatură de nuvele şi povestiri SF şi Fantasy de autori români. Adică exact taman ce citeam eu acum câţiva ani pe net, pen'că nu se găsea nicio editură care să îi publice. Cartea am luat-o imediat, mai ales că beneficia de o super ofertă: era gratis, venea cu insignă SRSFF şi autograful live, pe loc, cum s-ar zice, al lui Dănuţ Ungureanu (Ultimul mesaj e vesnicia), pe care cred că l-am mai citit acum ceva vreme. Zic cred, pentru că mulţi din tinerii autori de atunci mi-au pierit din memorie şi nu vreau să fiu politically incorect.


Pe Nemira i-am găsit repede, ditamai locul de expunere, multe standuri, mulţi oameni, aşa că m-am îndreptat rapid spre cărţile pe care le vroiam şi le-am tăiat de pe listă: Ucenicul Asasinului (Robin Hobb), Tărâmurile Pustiite şi, evident, a patra carte din seria Cântec de Gheaţă şi Foc a lui G. R. R. Martin: Festinul Ciorilor.




Cu aste achiziţii, pe listă au mai rămas doar Drumul lui McCormack şi vreo patru cărticele de SF străin şi autohton, toate apărute la Millennium Press. Acu' să vezi odisee. Pentru că băieţii de la Millennium au venit cam incognito la târg şi nu au avut standul lor propriu şi personal. Şi dă-i şi caută... Am luat la rând nivelul cel mai de jos de standuri, am urcat uşor spre centru, apoi dă-i şi caută prin mijloc, prin standurile de pe nivelul intrării, vorbeşte CTP, mai apoi apare şi Patapievici, şi eu nimic. Nu dau de Millennium şi pace. Hai la intrare, că au hartă cu editurile, or şti ei ceva. Fătuca de la intrare (brunetă cu ochi albaştrii, drăguţică) e fermă şi nu se dă bătută: Millennium n-a venit. Sau au plecat deja. Măi să fie! Şi doar ce postase HNU la el pe blog că au venit la târg şi n-au de gând să plece cu toate cărţile înapoi. Nu, don'şoara e ferm convinsă că nu sunt, că nu i-a văzut. I-o cunoaşte personal, îmi zic eu, şi i-o fi văzut plecând. Noo, ea îi dă înainte că nu sunt la târg. Bun, mulţumim, zic şi eu şi încă vreo doi-trei care tot Millennium căutau. Hai să vedem la standul Tritonic, la Trei, la Leda, la Corint... Humanitas e mult prea aglomerat, nu intru acolo. Dau ture prin Romexpo şi încep să mă simt frustrat. Îmi sclipeşte un pui de idee şi fug la SRSFF, că ei sigur tre' să ştie, doar sunt în branşă. A, păi parcă i-am văzut pe la standul editurii Vremea, două standuri mai încolo, îmi confirmă Dănuţ Ungureanu.

La două-trei mese zgribulite (mesele) e veselie mare: domnul HNU se bucură cu fiecare client de premiul primit, domnul Liviu Radu împarte autografe, domnii Bebe şi Nicu împart cărţi. În sfârşit i-am găsit, în sfârşit i-am întâlnit, în sfârşit mi-am completat cumpărăturile.

Fraţilor, Odiseea Press trebuia să vă numiţi, măcar pentru târgul ăsta. Totu-i bine când se termină cu bine, totuşi. Luat cărţile, primit autograf, când să-l pun şi pe HNU să dea cu subsemnatul, ia-l de unde nu-i. Păi unde să fie, poate la Nemira, că începe lansarea. Hai fuguţa la Nemira, pe HNU tot nu l-am mai găsit (da' nu-i bai, îl prind eu la următorul târg), dar hai că se lansează. Pe poster scrie de GRRM, de Wastelands, de Hobb... Dan Mihai Pavelescu vorbeşte puţin de genul verbelor (împinge e feminin, trage e masculin), după care Michael Haulică îi lasă scena lui Mircea Pricăjan care prezintă... doar Stephen King. Puţin desumflat, că vroiam vreo două vorbe şi despre Martin sau Wastelands sau ceva SF autohton, îmi trec din nou în revistă achiziţiile. Toate's acolo, abia mă aşteaptă să le pătrund (ăsta ce gen o avea?). La Humanitas tot îmbulzeală e, asta e, rămân fără Drum.



No, dragilor, cam asta fu şi cu Gaudeamusu' pe anu' ăsta, mi-am luat cam tot ce îmi propusesem, am ce citi până mai încolo. Au mai fost luate şi alte cărţi, dar probabil că veţi citi despre asta în altă parte.Ca să n-o lungesc prea mult, mai pun doar o listă de pro şi contra, un fel de impresii generale ale târgului (aşa cum l-am văzut eu într-o singură zi), iar pe final mulţumesc editorilor şi editurilor pentru efortul pe care îl depun. Să auzim de bine!


Pro:
- luat majoritatea cărţilor pe care le căutam.
- promovare tineri (inventică, cititori, publicaţi).
- Millennium: foarte interactivi.
- o nouă editură care îmi atrage atenţia, după Nemira: Millennium Press (nu ştiam foarte multe despre ei înainte de târg).

Contra:
- Millennium au fost greu de găsit.
- intrarea a costat 4 lei. Like, WTF???
- Nemira: suficient de aglomerat.
- am lăsat în urmă standul urmărilor DUNE (Millennium) uşor dezamăgit: prea multe de luat acum. Da' recuperez eu odat' ş-odat'.
- n-am mai luat nici Disfuncţia Realităţii de la Nemira, că nu mai aveam bani...
- nu am luat nimic de la Romfilatelia, pentru că ar fi trebuit să stau prea mult la coadă. Probabil singurul lucru pe care chiar îl regret de la târgul ăsta.

Impresii de la târg găsiţi atât pe blogul celor de la Nemira, cât şi pe blogul lui Horia Nicola Ursu sau în Casa virtuală a lui Bebe şi Voicu.


Dependență

Fluturele zbură mult, în zările de un albastru posac, bucurându-se de libertatea nou primită. Timp de șase săptămâni dădu rotocoale copacilor dezgoliți, viilor ușor atinse de promoroacă și unor ghivece cu flori apuse demult.

În ce-a de-a șasea săptămână, găsi un ghiveci cu azalee abia înflorite, culmea, și se așeză între ele. După zile întregi de ploi din care scăpase cu greu, tras înainte numai de libertatea nou dobândită, se așeză ușor între azaleele de pe pervaz, la lumina plăpândă a ultimei licăriri a soarelui.

Se uita curios în jur, de parcă ar fi căutat ceva ce nu găsea.
Fotoliile de pe prispa, roase de timp, de şoareci, de pisici, odihneau acum doar câteva coroane de flori.
Oameni veneau şi plecau, stăteau, plângeau, râdeau, dar Fluturele căuta pe cineva anume.

După şase săptămâni de aşteptare, şase săptămâni de libertate, şase săptămâni de independenţă, şase săptămâni de singurătate, Fluturele începu să bată puternic din aripi. Fură câteva bătăi mai liniştite, ca şi cum ar fi vrut să aplaude şi îi trebuiau câteva încercări de pregătire. Odată, şi înc-odată, şi încă o pregătire, şi apoi veni...

Veni Bătaia din Aripi a Fluturelui. Niciun zgomot nu se mai auzi dintr-odată, Lumea amuţi şi amorţi în slow motion. Aripile Fluturelui plecară de jos, stârnind Vântul, urcară uşor către vârf. O uşoară lumină verde-gălbuie urmă mişcarea aripilor, devenind de un roşu puternic către Vârful Atingerii...

În fotoliul ars de soare, ros de timp, culcuş pentru şoareci şi stâlp de ascuţit ghearele pentru pisici, în fotoliul cel de lângă odaie, Bătrânul îşi potrivi pe nas ochelarii cu dioptrii cât fundurile de borcane. Vedea oamenii din jur, îi simţea, şi totuşi nu erau acolo, cu el. Dar nici că-i păsa, aşa că nu percepu că dintr-odată ei începură să amorţească în slow motion şi să dispară unul câte unul.
Nu-i băga în seamă, dar văzu tocmai fluturele care se pregătea să bată din aripi pe pervaz, lângă el.

- Venişi? Că mult te mai aşteptai să vii... i se adresă Bătrânei care se materializase in fotoliul de lângă pervaz odată cu Bătaia din Aripi a Fluturelui.

Bătrâna nu îi răspunse, în schimb îi zâmbi şi îi întinse mâna noduroasă de bătrâneţi argintate.
Bătrânul îi privi mâna prin ochelarii groşi cât fundurile de borcane, se ridică şi o ajută şi pe ea să se ridice.

Ţinându-se de mână ca doi îndrăgostiţi, începură să coboare treptele de pe prispă. După prima treaptă păreau ceva mai tineri, dar cu siguranţă la cea de-a treia şi ultima treaptă deveniră eterici.

La ultima Bătaie din Aripi a Fluturelui, cei doi Fluturi de pe pervaz îşi mişcară aripile la unison, se ridicară dintre azalee, dădură ocol casei de câteva ori, şi apoi se pierdură în orizontul albastru mohorât al cerului de toamnă pe sub curcubeu...



In death, we go alone, but nevertheless we forever rejoice...



Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Tufelor de lămâiţă
Li se usca rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrenţuită
tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţă păgână,
Se-îndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus,pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie;
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.


Tudor Gheorghe, Toamna (Octavian Goga)


----------------
Listening to: Tudor Gheorghe - Toamna (Octavian Goga)
via FoxyTunes


WWW | Reco of the week | Make Me Happy!




Rar mi se întâmplă să recomand site-uri de pe net, mai ales că nu am o obişnuinţă din a descoperi ceva nou, dar de data asta am găsit (mi s-a spus despre) ceva interesant şi util.

Mai mult ca sigur v-aţi lovit cel puţin odată de dilema (bucuria / povara, voi alegeţi) de a cumpăra un cadou cuiva apropiat şi nu aţi ştiut ce să-i luaţi.

Site-ul pe care vreau să îl recomand rezolvă cel puţin jumătate din problemă: Make Me Happy (sau MMH, pe scurt) este conceput exact pentru genul ăsta de probleme. Site-ul constă în liste de dorinţi fierbinţi ale celor care se înscriu, disponibile publicului. Prin intermediul lor puteţi afla ce îşi doreste prietenul vostru, ba mai mult, şi el poate să afle care din cadouri le va primi. Nu ştiu dacă această ultimă facilitate este cea mai potrivită pentru persoanele cărora le plac surprizele, dar mai mult ca sigur evită situaţii în care mai mulţi invitaţi la majorat, botez sau nuntă ar lua acelaşi cadou...

Spuneam că site-ul rezolvă jumătate din problemă, pentru că este absolut necesar ca sărbătoritul să aibă un cont aici... şi liste actualizate cu ce-i doreşte inimioara... Evident, nu apare nicio garanţie că dacă respectivul îşi trece pe wishlist un Lamborghini, o să îl şi primească... :D Mai mult, este posibil ca în viitorul destul de apropiat să se poată face cumpărăturile direct de pe acest site, în loc de a merge la fiecare vânzător în parte.

O alta din caracteristicile funcționale interesante ale acestui site pare să fie interfațarea (!?) cu mult-prea-cunoscutul-si-de-mine-neutilizatul Facebook. De verificat... :D

Site-ul este la început şi mai mult ca sigur că are unde să crească, dar mi se pare o idee foarte utilă într-un WWW ticsit de aceleași lucruri care se repetă mereu și mereu, poate doar cu o față nouă...

În final nu pot decât să vă urez... spor la cumpărături și să faceți pe cineva fericit!


Teaser of the Shadows (Divinity)



- E vreunul din noi jucător? Sau doar piese mutate în jocul altcuiva?

[...]

- Da, e credinţa noastră că tot ce se întâmplă este voinţa lui Dumnezeu. Dar nu cred că este şi credinţa ta.
- Nu. Noi, creştinii, trebuie să ghicim dorinţa lui Dumnezeu şi s-o îndeplinim.

[...]

- Totuşi, e mai bine să crezi că o putere divină ne ghidează paşii decât că nu contează nimic în afară de micile noastre mizerii şi bucurii.
- Doar dacă fericirea noastră nu este scopul suprem.
- Dacă fericirea noastră este scopul lui Dumnezeu, de ce atât de puţini dintre noi sunt fericiţi?
- Poate că vrea să avem parte numai de fericirea pe care o putem găsi singuri.



Alai vs Petra Arkanian,
Orson Scott Card, Umbra marionetelor

Posted by Picasa


----------------
Listening to: Phoenix - Anotimpul 5
via FoxyTunes


De toamnă


Je suis malade

Ah, toamnă, cât de perverși sunt strugurii tăi,
Strugurii cu boabele lor tari, rotunde și colorate
În roșu, negru, alb
O să strivesc odată un bob de strugure de sfârcul tău,
Întotdeauna am dorit să văd care-i mai tare.


O să-l desprind de pe ciorchine,
O să îl țin delicat de pieliță,
Ș-apoi o să te-mpung cu el
Până când ori bobul de strugure ori sfârcul întărit al sânului tău va ceda.
Și-o să întind sucul roșu în jurul bobului tău de strugure
Până când n-o să mai fac diferența: care-a fost bobul, și care-a fost mustul?


De parcă n-ar fi destul, o să iau un ciorchine întreg
Și-o să te pun să-l tescuiești între picioare.
Altfel, o să-l zdrobesc pe muntele tău cu bărbia
Ș-apoi o să știu
Care-al cui must a fost.


Mai apoi o să-ți strecor `năuntru o boabă, sau două, trei...
Și-o să te trag aproape, să le zobesc degrabă,
Până când mustul tău și-al strugurilor tăi perverși
(ah, toamnă, cât de tari ți-i simt în palmă)
Va deveni VIN...



Ș-atunci am să mă-mbăt cu vin, cu must, cu tine,
Parce que je suis malade... du ton raisins et du toi...

Je suis malade du toi...



Bătrânul și Fluturele

2 pareri


În prima zi, Pițigoiul zbură până aproape de casă.
Se opri mai întâi pe o ramură a salcâmului și se uită iscoditor către pridvorul casei. După câteva clipe sări pe marginea balconașului, între două ghivece cu flori.
Era o zi de toamnă târzie, cu un soare care strălucea suficient de mult cât să vrei să cauți umbra. Ori asta și găsi Pițigoiul, între cele două azalee.
Bătrânul ședea tolănit ca în fiecare zi în fotoliul de lângă ușă.
Pițigoiul îl inspectă momente bune de timp, după care se întoarse către crâng și își luă zborul.





A doua zi, Fluturele se învârti de câteva ori pe lângă scaunele și masa puse pe verandă, lângă casă. Dădu ocol câtorva glastre și în cele din urmă se așeză între azalee...
Era puțin obosit, îl dureau aripile îngreunate de umezeala din aer. Nu mai era căldura de ieri, așa că după ce se zvântă cum putu în puținele raze ale soarelui, zbură lin spre Bătrân.
Îl ocoli de câteva ori până să i se așeze pe cozorocul șepcii.
Bătrânul stătea tolănit, ca și ieri, în cel mai apropiat dintre fotoliile roase de șoareci, pisici și timp. Prin ochelarii cu lentile groase cât fundurile a trei, patru borcane, privirea îi era ațintită undeva în zare.
Tocmai mâncase și scuipa din când în când câteva semințe de roșii din ciorbă. Ținea rezemat de trup ciomagul tocit pe care se sprijinea în mersul târșâit. Îl mai ridica din când în când, îl examina curios (sau înciudat), și apoi bătea cu el în podea.
Odată să cheme trăsura cu șoareci înhămați, de trei ori să se transforme în muscă, sau pur și simplu de nerăbdare...

- Nu mai vine odată cu gâștele?
- De ce?
- Păi să plecăm, că ne prinde seara aci...
- Unde să pleci măi?
- Acasă, dom'le, n-auzi?
- Nu pleci niciunde, că n-ai de ce... Nu știi că aici ești acasă?
- Eee... Mmm, mormăi Bătrânul și se înfundă mai adânc în fotoliu, bătând din ciomag, și cu un Fluture pe șapcă.

Începu din nou să mormăie și să bată ritmic, la intervale regulate, din ciomag. Nu ofta mai deloc, în ciuda vârstei. La un moment se ridică și dădu să intre în casă.

- De ce n-o scoli? Că dormi destul! Și tre' să vină ăștia cu gâștele, să plecăm acasă. Cât mai are de gând să doarmă?
- N-auzi măi că nu se poate trezi?
- Păi de ce?
- Păi nu mai poate...
- Eeee, taman acu'?

Prinzând ceva curaj, intră și se apropie. Se apropie și începu să sufle:

- Fiuuuu, fiuuuu.... fiuuuuuuuuuuuuuu, fiuuuu, fiuuuuuuuuuuuuuu....
- Ce-ai mă, de ce sufli așa?
- Păi să o trezesc...
- N-auzi măi că nu se trezește?
- Păi ce i-ați făcut? Că ieri dacă suflam așa se trezea și începea să râdă...
- Da Bunule, da' asta era ieri...

Înciudat, Bătrânul se întoarse pe pridvor, luă o gură din cana cu apă și se tolăni din nou în fotoliu. Nu stătu mult timp și începu să se foiască. La un moment dat auzi gâștele în curtea din spate și atât îi trebui...

- Mă, unde-or fi ăștia, că gâștele veniră...
- Care ăștia măi?
- Păi să mergem acasă...
- N-auzi măi că n-ai unde acasă să mergi? Aici ești acasă, măi, nu ne mai supăra...
- Eeee... drăcie... sînt acasă... Las' să vină ăștia, să plecăm...

Abia se așezase Fluturele pe umărul Bătrânului, că acesta începu să se ridice. De data asta Fluturele îi rămase pe umăr. Cu mersul târșâit se apropie de ușă și rămase în prag, parcă neștiind dacă are voie să intre sau nu. Se uită la cei doi băieți și fată, apoi intră încet.

- Ce vrei să faci?
- Păi s-o trezesc... Că acu' vin ăștia cu mașina și tre' să plecăm.
- N-auzi măi că nu se trezește? Treci și stai în fotoliu!
- Păi stătui până acu'...
- Las-o, că nu se trezește...
- De ce măi, zgâlțân-o să se trezească...
- Nu se mai trezește tată, că a murit... N-ai văzut că ieri a venit preotul să o spovedească?
- Păi am văzut că a venit popa... o spovedi, o împărtăşi, și la ce bun? Că tot muri... Ce mai faceți acum cu ea?
- N-auzi tată că nu pleci niciunde?
- Bunicule, stai măi jos în fotoliu, că mergem mâine, mă... mergem mâine...

Și mai înciudat, Bătrânul se răsuci și se îndreptă târșâit spre fotoliu, în care se lăsă să cadă.



A treia zi, un Tăun dădu ocol casei, și Fluturele zbură departe, departe în zarea gri-albăstruie de toamnă...




In death, we go alone...

[dedicat tuturor celor care au fost crescuți de bunici]






----------------
Listening to: PACHEBEL - Canon
via FoxyTunes


Dirty Job

E greu. E tare greu.

Zilele astea m-am confruntat cu o dilema destul de mare pentru puterile mele, la locul de munca.
Nu are de-a face cu ceea ce trebuie sa fac in sine, ci se refera mai degraba la efecte secundare. Abstractizand putin, dilema se poate extinde si la altceva decat domeniul tehnic...

Problema a fost generata de defectarea unui utilaj. O problema mecanica, electrica, de automatizare, nu conteaza. In schimb aceasta defectare a dus la o dilema de incredere.

Increderea in oameni. Pe de o parte avem tehnicienii proprii care vin cu propriile idei, pe de alta parte avem tehnicienii utilajului, care, evident, vin cu parerile lor. In ambele cazuri, ideile sunt generate de experienta, priceperea tehnica si asa mai departe, dar nu despre asta este vorba.


Ce te faci cand jumatate din oamenii care te inconjoara (sefi, colegi, bla bla) au incredere in unii si neincredere in ceilalti, iar cealalta jumatate are incredere in ceilalti si sunt sceptici in ceea ce ii priveste pe primii? Ba mai rau, ce te faci cand problema asupra careia tehnicienii isi impart opiniile depaseste sfera proprie de cunostinte sau de intelegere a fenomenelor?

In cine poti sa ai incredere? In cei care de ani buni de zile au intervenit pe utilajul pe care il ai, asa cum stiau ei, si isi faceau treaba... sa zicem bine, dar numai atunci cand era nevoie (experienta mecanica/electrica variata), sau in cei care de ani de zile lucreaza cu astfel de utilaje (experienta specializata)?

In mod clar, este vorba de lucrul cu oamenii, de incredere in nivelul de pregatire si in experienta lor.


Dar cu oamenii se interactioneaza si in afara orelor de lucru. Dilema asta se poate extinde foarte bine si in afara serviciului. Acolo, de bine de rau se ajunge la un compromis. Pui in practica o idee, o verifici, daca e bine imparti multumiri, daca nu e bine si a fost de la inceput o prostie, imparti avertismente.

In viata de zi cu zi ce faci? Cum rezolvi dilema?

Pe cine asculti atunci cand jumatate din oamenii din jurul tau au incredere intr-o persoana, dar altii isi manifesta mai mult sau mai putin fatis, mai mult sau mai putin violent neincrederea in aceeasi persoana? In mod clar un raspuns ar putea fi sa te iei dupa ce simti. Dupa propria observatie. Dupa rationament, deductie, sau pur si simplu instinct.
Daca te iei dupa altii, si iese prost, poti sa arunci "vina" pe ei. Desi tot vina ta e ca te-ai luat dupa aia. Daca te iei dupa tine, si iese prost, nu mai ai pe cine sa scoti tap ispasitor...

Cat de mult ai de ales intre doua tabere opuse? Poti alege sa ai incredere in unii, in altii, sau in tine?


Personal, ma conduc dupa principiul "nevinovatiei pana la proba contrarie". Numai ca incerc sa generez proba contrarie cat mai repede. Adica daca am de ales intre a avea incredere sau a nu avea intr-o persoana, generez sau caut o situatie in care ar trebui sa am incredere si persoana mi-ar insela asteptarile. Iar atunci cand apare "proba contrarie", stiind ca am generat-o / cautat-o eu (in mod constient), schimbarea de parere la 180° are loc imediat, si ireversibil.
O fi bine?


Teaser of the Shadows (The Human Race)

Ăsta e sensul vieții: bărbatul să-și găsească o femeie, femeia să-și găsească un bărbat, o creatură cât mai diferită, și apoi să facă împreună copii sau să-i aibă în orice alt mod, dar să-i crească și să-i privească făcând același lucru, generație după generație, astfel ca atunci când vor muri să știe că vor fi permanent o parte din marea rețea a vieții. Că nu sunt un subiect închis, că nu dispar.

[...]

Este moștenirea noastră genetică. Nu numai dorința noastră sexuală - asta poate fi deformată în orice sens, și adesea și este. Și nici doar dorința de a avea copii, căci mulți oameni nu au niciodată parte de asta și totuși sunt cuprinși în rețea. Nu, e o foame mai adâncă de a găsi o persoană de celălalt sex, acel sex diferit și înspăimântător, și de a avea o viață împreună. Chiar și bătrânii care au depășit vârsta căsătoriei, chiar și oamenii care știu că nu pot avea copii, tot sunt dornici de așa ceva. În adevărata căsătorie două persoane diferite devin, pe cât pot mai bine, una singură.

[...]

Vorbesc despre o trăsătură de care rasa umană are absolută nevoie pentru a avea succes. Lucrul care ne face să nu fim nici animale de turmă, nici solitare, ci ceva intermediar. Lucrul care ne face civilizați sau cel puțin civilizabili.


Orson Scott Card, Umbra marionetelor



----------------
Listening to: Eurythmics - When Tomorrow Comes
via FoxyTunes


Retaliation on CATURDAY


A little while ago, some rogue sites announced they would support a NoCat-Day. Today.
Internet without cats. No videos, no photos, no monorail cat, no basement cat, no ceiling cat, no nothing.

Well, can't say I blame 'em... I just wanna balance things a bit... :D

If you want to retaliate as well, all you have to do...
.... is watch photos of sleeping kittens!!!!

Until then... enjoyz dis onez heer...

funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny-pictures-cat-places-secret-camera



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions



funny pictures of cats with captions




I tink dat iz enuff for nao. Youz can find moar kitteh. What do U mean whear? Why, at De Cheezburger Stand, of cors!




[signed: De Ebil Doggie]


Teleportation (to BMW or not to BMW)

... is actually possible.
And there's no world wide government conspiration to hide it...

Just... maybe... common sense... and a sheer driving pleasure...

Here's the evidence!

Car Commercial Promo from PWL Studio on Vimeo.



Tu ce recomanzi?

În ultima vreme am dat peste tot pe bloguri de recomandări personale de cărți. Adică ceva de genul "uite ce mai citesc eu". Până și eu fac chestia asta, din când în când, ce-i drept. Sau mai mult, apar lepșe de genul "care este cartea ta preferată atunci când...".

Ei bine, Enciclopedia Lucrurilor Frumoase, aka Feeria, îmi transmite un îndemn (adică o leapșă): Tu ce cărți ai recomanda unor categorii de oameni? Ce mi se pare mie așa special în recomandările astea? Păi, așa cum am spus în prima propoziție, majoritatea recomandărilor pe care le facem, inclusiv eu, sunt făcute din perspectiva proprie, a celui care face recomandarea. Mai pe românește, recomandăm cărți fără să ne gândim și la destinatar. Recomandăm pentru că ne-a plăcut nouă, dacă altuia nu-i place, apăi asta-i treaba lui. Ei bine, de data asta voi încerca să fac invers. Să mă gândesc întâi la cel care va citi, și apoi să fac o recomandare. Mi se pare o provocare impresionantă. Să vedem și ce iese...

Ca de obicei, nu dau leapșa mai departe cuiva anume, oricine e liber să se gândească la întrebări și răspunsuri...



  1. Ce carte ai recomanda și de ce unui dezamăgit în dragoste?
  2. Prima întrebare pare și cea mai grea. Grea pentru că oscilez între două răspunsuri: pe de o parte, aș recomanda ceva de "inimă albastră", poate Pe Culmile Disperării a lui Cioran, pe de altă parte Pe Aripile Vântului e mult mai optimistă... No, dintre două, iese a treia: Fata cu portocale (Jostein Gaarder).

  3. Ce carte ai recomanda și de ce iubitului/iubitei?
  4. Uff, din ce în ce mai greu. Cum iubita este o devoratoare de cărți, alegerea e foarte greu de făcut. Cum să găsesc o carte pe care am citit-o eu și nu a citit-o ea? Ok, ar fi saga lui G. R. R. Martin (Cântec de Gheață și Foc), ultima carte din ciclul Ender al lui Orson Scott Card (Copiii Minții) sau pur și simplu Carantina lui Greg Egan. Pentru că sigur le-ar citi pe nerăsuflate, oricare ar fi opțiunea ei.

    Later edit: Da. Cu siguranță asta ar trebui să citească: Frank Herbert, Incidentul Iisus, Efectul Lazăr, Factorul Înălțare (Saga Pandora)

  5. Ce carte ai recomanda și de ce celui mai bun prieten?
  6. Eh, cel mai bun prieten... nu prea citește. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte Romanul Adolescentului Miop, al lui Eliade. O carte care poate deschide apetitul pentru lucrările mai profunde...

  7. Ce carte ai recomanda și de ce unui copil de 10 ani?
  8. Vârsta de 10 ani e vârsta aventurilor. Karl May, Jules Verne, Mark Twain, Dumas. Poate chiar și G. R. R. Martin – Peregrinările lui Tuf. N-aș recomanda Harry Potter, în primul rând pentru că nu am citit cărțile, iar pe de altă parte unele (filme) mi se par puțin cam prea negre pentru un copil de 10 ani. Asta nu înseamnă că nu ar putea să le citească la 11 ani :D. Ar merge și Cuore – Inimă de copil a lui Edmondo de Amicis, și să nu cumva să uităm Cireșarii – Constantin Chiriță.

  9. Ce carte ai recomanda și de ce unui mare aventurier călător?
  10. În mod puțin desuet, i-aș recomanda ceva de Jules Verne. Bine, asta pe lângă provocarea de a urma unul din traseele descrise în cărțile lui Verne...

  11. Ce carte ai recomanda și de ce unui dușman cunoscut?
  12. Hmm. Nu prea pot spune că am dușmani cunoscuți. Și totuși, dacă aș avea, cred că aș recomanda Dune, de Frank Herbert.

  13. Ce carte ai recomanda și de ce unei persoane care nu iubește lectura?
  14. Scopul acestei întrebări e puțin dubios. În urma recomandării ar trebui să înceapă să fie atras de lectură? Viața la țară, a lui Duiliu Zamfirescu.

  15. Ce carte ai recomanda și de ce unuia cu nasul pe sus?
  16. 1001 Nopți. Nu știu dacă ar ajuta cu ceva... Și Ferma Animalelor – George Orwell

  17. Ce carte ai recomanda și de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
  18. Blogroll-ul meu nu este făcut pentru a avea pe cineva pe primul loc, așa că o să menționez doar câteva persoane:

  19. Ce carte ai recomanda și de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate în viață?
  20. Gabriel Garcia Marques – Memorias de mis putas tristes. Pentru un gust de bătrânețe...

  21. Adăugare personală: ai recomanda o carte pe care nu ai citit-o?


----------------
Listening to: Sting - Fragile
via FoxyTunes


Vanity or Perfection

Nu, nu este vorba de melodia celor de la Dimmu Borgir. Nici pe de parte. Nu.


 

Astăzi am refuzat să primesc mită.


 

Așa, și? Ce-i cu asta? Păi este. Hai să vedem.


 

Fapte:

  • Furnizor
  • Client (eu)
  • Câteva bancnote îndoite. Nu am reușit să văd decât cel puțin 2-3 bancnote de 500 lei. Adică minim 1500 lei.


 

Situația a fost destul de simplă. Mi s-a oferit o sumă de bani. Punct. Nu pentru a facilita anumite servicii, nu pentru că aș fi facilitat anumite servicii. Ok, în cazul ăsta poate nu e vorba de mită, ci doar de... "o mică atenție". Tot aia. Furnizorul a venit să discutăm diverse oportunități de colaborare, discuția a fost foarte la obiect (vrem d-ăstea, d-ăstea și d-ăstea, d-ăstelalte nu iau de la tine pentru că ești mai scump cu 50%, iar competiția are referințe mult prea bune). Spre final, când am rămas relativ singuri pe scară, la etajul 1, a apărut atenția. Am refuzat politicos și ferm, după care ne-am despărțit în condiții amiabile, deși cu un gust ușor amar. La parter, într-o mică sală de așteptare era un coleg. Sigur s-a auzit discuția, nu știu în ce măsură. La 1 minut după ce ne-am despărțit (după ce l-am condus în afara clădirii), pe lângă mine a trecut șeful direct și directorul de fabrică (șeful șefului).

Bun, dar de ce am refuzat? Am o sursă de venituri decentă, nu sunt ultimul sărăntoc dar nici bulibașă. Suma estimată ar fi undeva între 20% si 33% din salariul meu pe o lună. Pe drum mă gândeam ce aș fi putut face cu banii ăia. Monitor widescreen, 26". Pe care vreau să îl iau de prin primăvară. Cam jumătate din costul mobilei pe care vreau să o cumpăr. O parte măricică din banii pentru o binemeritată vacanță de 5-7 zile în Bulgaria, Grecia, sau chiar și la noi. Nunți, botezuri. Evident, scos prietena în oraș de vreo 2-3 ori cel puțin. Nu zic că nu aveam ce face cu banii ăia. Ce m-a deranjat, atunci?

Nu sunt obișnuit să dau sau să primesc bani pentru lucruri (servicii, obiecte, etc) pe care le pot obține pe o cale moral justă. Nu mi-am aranjat vreodată examene, fie că erau de bac sau de prin facultate, nici măcar când am avut restanță. Da, un buchet de flori la doamna doctor am dus. Dar nu era un buchet de 25 de trandafiri. O cafea la secretară am dus. Dar nu era un bax. Nu m-am angajat pe pile, nu am semnat contracte numai pentru că îl știam pe celălalt.

Mă deranjează că nu știu motivul pentru care celălalt a venit cu atenția (de vreo 2 săptămâni mă vânează, ca să zic așa).

Bun, și acum să ajung și la subiect.

De ce am refuzat, totuși? A fost vanitate? Nu îmi erau suficienți (sunt prea scump)? Erau prea mulți (sunt prea ieftin)?

A fost perfecțiune civică? Sunt chiar așa de moral/moralist? Iar ce simt acum, simt că îmi pare rău că nu i-am luat? Îmi pare bine că nu i-am luat cu riscul de a fi văzut de doi șefi? Îmi pare bine că acel coleg a auzit discuția și acum o fi mândru de mine? Sau îmi poartă pică pentru faptul că nu i-am luat, să mă aibă la mână și să ceară o parte din ei?


 


 

Astăzi am refuzat să primesc mită.

Voi ce părere aveți? Am făcut bine? Am procedat greșit? Sunt un om integru sau doar un fraier care acum plânge după un monitor?

Să mă întristez pentru că mi s-au oferit acei bani?

Să mă întristez pentru că i-am refuzat?

Să mă întristez pentru că cineva consideră "de bun simț" să vină cu o atenție atunci când se schimbă persoana cu care discută comenzi și contracte?

Să mă întristez pentru că cel de dinaintea mea așa proceda?

Să mă întristez pentru că este considerat normal să oferi atenții în România?


 


 

Astăzi nu primesc mită. Încearcă mâine.


 



----------------
Listening to: Nathasha St-Pier - Un Age Frappe a ma Porte
via FoxyTunes


În așteptarea dragonilor

Tin de ceva vreme să spun o poveste despre o poveste.

O poveste cu regi și bastarzi, cu mercenari și soldați. Cu onoare și trădare, cu lupte între armate mari și mici, cu lovituri din umbră.

O poveste îmbrăcată deopotrivă cu oțel valyrian și dantelă myrisheză. O poveste a luptei pentru putere și a luptei pentru supraviețuire.

O poveste cu Oameni și Ne-oameni, cu Case cu Blazoane si Sălbatici Liberi, cu Lupi Străvechi și Corbi, și Dragoni.

 
 

E vorba de Cântecul de Gheață și Foc (A Song of Ice and Fire) al incredibilului G. R. R. Martin, o poveste începută, aflată încă sub pana autorului. De multă vreme încerc să aștern câteva rânduri pe hârtie despre această saga atemporală, nehotărârea venind în principal dintr-o singură sursă: ce-aș mai putea scrie eu despre fantezia unui geniu? Pe cine să mai conving să citească povestea unor eroi, când mai mult ca sigur toți fanii genului fantastic așteaptă deja cu sufletul la gură continuarea?

Ce aș mai putea scrie eu, și cât de obiectiv aș putea rămâne? Răspunsul este departe de a fi simplu.

 
 

Rețeta succesului (câștigător Locus Fantasy Award, nominalizat Hugo și Nebula) are ingrediente pe măsură:

  • Se ia una bucată teren presărat cu văi, dealuri, munți, ape colorate, țărmuri stâncoase
  • Se aduc cuceritorii care să înlăture vechea orânduire (Aegon Targaryen - Cuceritorul)
  • Se pune de-o răzmeriță (Jaful de la Debarcaderul Regelui), în care regele este ucis (Jaime Lannister – Regicidul (Kingslayer))
  • Se împarte ținutul în 7 regate sub un rege nou (Robert Baratheon)
  • Se scoate un mistreț în fața regelui beat.
  • După moartea regelui, se dezlănțuie Cântecul, și se lasă la dospit, după bunul plac al personajelor.
  • Se presară din loc în loc cu ciorile Zidului și cu Lupi Străvechi, iar către final se așează glazura (Daenerys Targaryen) și cele trei cireșe de pe tort (Drogon, Rhaegon și Viserion)

Cântecul propriuzis începe cu Urzeala Tronurilor (A Game of Thrones), urmată de Încleștarea Regilor (A Clash of Kings), peste care se presară un Iureș al Săbiilor (A Storm of Swords) și se obține Festinul Corbilor (A Feast for Crows). Spre final, se așteaptă Dansul cu Dragonii (A Dance with Dragons), Vânturile Iernii (The Winds of Winter) și Visul Primăverii (A Dream of Spring). Șapte regate și șapte cărți.

 
 

Suficient timp și spațiu pentru a prezenta pe îndelete destinele întortocheate ale (aproape) tuturor personajelor. O prezentare pe scurt a celor trei volume publicate la noi de Nemira ar suna în felul următor:

 
 

Urzeala Tronurilor are rolul de a ne pune în temă cu istoria veche și contemporană a Westeros-ului. Ne sunt prezentate:

  • Casa Stark (de care ne "îndrăgostim" aproape instantaneu) – simbol al dreptății și onoarei.
  • Casa Lannister (ai cărei reprezentanți devin pe loc "băieții răi") – simbol al vicleșugurilor, cu o eternă foame de putere
  • Casa Baratheon – simbol al puterii, pe de o parte, și al trădării pe de alta.

Prima carte îmi pare acum volumul scris cel mai "cronologic". Acțiunea se desfășoară destul de liniar, de multe ori foarte predictiv, o autentică poveste medievală. Avem un Rege puternic (Robert Baratheon) ce domnește in Westeros, ajutat de o Mână a Regelui (Eddard Stark). Puterea regelui pare să fie atât fizică (Robert a fost un bun luptător), cât mai ales una financiară, fiind căsătorit cu Cersei din Casa Lannister – cea mai bogată dintre case. În afara Regelui și a Mâinii Sale, avem de-a face cu o puzderie de Case recunoscute prin Blazoanele sau motto-urile lor, și cu o mulțime și mai mare de urmași, progenituri, sau simpli bastarzi ai acestora. Întregul univers este descris suficient de detaliat, personajele sunt conturate perfect, chit că "ies din umbră" cu fiecare capitol citit. Pentru că la G. R. R. Martin, capitolele poartă numele personajelor.

Așa cum spuneam, acțiunea acestei prime cărți nu te lasă să pierzi noțiunea timpului, deși se desfășoară pe câteva planuri paralele. Ia aminte, însă: pentru fiecare dată când te simți "da, așa simțeam că se va întâmpla", rezervă-ți cel puțin un "așa ceva nu poate fi adevărat". Nu-ți face impresia (total greșită) că asta-i doar o altă carte de "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Dorința de putere aduce resurse neprevăzute și nu de puține ori "băieții buni" o încasează. Bine de tot...

Moartea ciudată și relativ subită a regelui lasă în urmă un moștenitor legitim dar nu și biologic (progenitura incestului dintre gemenii Lannister), o Casă puternic nedreptățită (Eddard este executat pe motivul trădării) și cinci pretendenți la tron, cinci regi autoproclamați. Deasupra tuturor, aproape impasibil stă Zidul, ai cărui apărători, Frații Jurați ai Rondului de Noapte, par să se confrunte cu o amenințare mult mai mare decât divizarea celor șapte regate: pe lângă oastea de sălbatici și oameni liberi pe care o adună Mance Rayder, Regele-De-Dincolo-De-Zid, din ce în ce mai multe apariții ale Celorlalți se fac simțite. De urzeli nu scapă însă ultimii reprezentanți ai Casei Targaryen (Daenerys si fratele ei, Viserys), urmăriți din umbră dincolo de Marea Îngustă, în ținuturile îndepărtate Dothraki. Prima urmă de magie apare spre finalul cărții, odată cu "nașterea" celor trei dragoni.

 
 

Încleștarea Regilor este o desfășurare amplă de forțe: întregul ținut este sfâșiat de luptele dintre cei cinci regi autoproclamați. Bătăliile se pierd și se câștigă, aliați devin inamici și invers, castelele își schimbă înfățișarea și stăpânii de la o zi la alta.

Casa Stark este împrăștiată: în timp ce Robb, Regele Nordului, câștigă teren în fața Lannisterilor, Sansa, sora lui, este captiva Regelui Joffrey, Arya, cealaltă soră, este declarată lipsă, iar frații Bran și Rickon scapă extrem de norocos de vechii aliați ai casei Stark, mai întâi Casa Greyjoy, apoi Casa Bolton.

Frații lui Robert, Renly și Stannis Baratheon nu știu decât să se lupte unul cu celălalt, spre câștigul Lannisterilor, care se folosesc de magie și piromanție să distrugă mare parte din armata lui Stannis la Debarcaderul Regelui.

În est, Daenerys își continuă călătoria spre cele șapte regate, în căutarea resurselor cu care să recâștige tronul ce i se cuvine de drept.

Deși acțiunea se desfășoară cu puține răsturnări de situație, apariția lor este foarte bine regizată și au de fiecare dată efectul scontat: să vrei să citești si mai mult. Fiecare pagină te atrage ca un drog, știi că nu ai scăpare, dar nu te poți abține... Așa cum spunea un citat despre saga lui Martin: "e genul de carte de care te apuci la 9 seara, iar când te uiți din nou la ceas, e 3 dimineața... ar fi timp de încă un capitol...".

 
 

Dacă în primele două cărți capitolele păreau descrieri ale aceluiași eveniment din perspective diferite, dacă personajele trăiau aceleași întâmplări, Iureșul Săbiilor spulberă toate așteptările. De acum fiecare personaj are propriul destin, propriul drum presărat de glorie sau trădare. Capitolele nu mai respectă cronicitatea, deseori povestea urmărește unul sau două fire, pentru ca mai apoi să ți se spună ce se întâmpla în altă parte. De acum accentul nu mai este pe acțiunea propriu-zisă, ci pe destine, pe dezvoltarea in extenso a personajelor. Magia începe să se apară din ce în ce mai mult, simple fapte de arme nu mai prezintă interes. Este timpul celor care lucrează în taină, este timpul spionilor și al asasinilor. Mare parte din personajele pe care apuci să le cunoști după primele două cărți fie dispar, fie trec prin experiențe de "față în față cu moartea" (Tyrion Lannister este exemplul cel mai concludent), fie, mai mult, se și întorc din neființă. Numai previzibilă nu este acțiunea din Iureșul Săbiilor, iar de fiecare dată când se întâmplă ceva cu totul și cu totul neașteptat te apuci să recitești capitolul: nu se poate să se fi întâmplat așa ceva, sigur mi-a scăpat ceva, poate nu am citit eu bine...

Nu. Ai citit bine. Băieții buni mor, băieții răi au ceva noroc. Scenele poate cele mai așteptate și pe care am simtit nevoia să le recitesc măcar odată au fost Nunta Roșie (încerc să nu bag spoilere), și lupta dintre Oberyn "Vipera Roșie" Martell și Gregor "Muntele Călare" Clegane. Ah, da, și capitolul final. Ultimul paragraf. Ah, și luptele dintre Frații Jurați și Mance Rayder. Și oooh, da, apariția lui Stannis la Zid și mai ales votul Fraților Jurați. Cât despre ascensiunea relativ fulgerătoare a lui Daenerys în Ținuturile Libere... pfff... La naiba... Cât voi avea de așteptat până la publicarea următoarei cărți?

 
 

O capodoperă care te ține cu sufletul la gură. Asta ar fi povestea de care am vrut să vă spun. Un Cântec de Gheață și Foc, o luptă din care nu știi cine va ieși biruitor și cine va fi învins, dar mai ales, nu știi până când. Dacă ești fan al genului Fantasy, G. R. R. Martin și al său Cântec sunt recomandarea mea.

 
 

Recent am aflat de pe diverse site-uri că HBO pregătește ecranizarea primei cărți, Urzeala Tronurilor.

Mai multe detalii găsiți la următoarele adrese:


To beer or not to beer

A TO DO list (things I have on my mind, but don't get around to post them):

  • Follow-up on RETEZAT National Park – one of the New 7 Wonders Finalists (needs some research for articles and photos – when will I get my own?)
  • Book/Saga review: A Song of Ice and Fire (needs a lot of determination and free time)
  • Visul unei dimineți ploioase (needs the perfect picture and a satisfying closure)
  • Dragon Tales – ACT I (needs thought-gathering)
  • Follow-up on Ferma Animalelor, Ferma de Lapte (needs a bit of determination and some info)
  • Digital Artist Recommendation – Dragon Art from deviantArt (needs a lot of free time and some further research)
  • Dragon Tales – Interludium I (thinking of it)
  • Umbre de seară (needs better physics and emotion)
  • De ce sunt curcubeele curbate? (needs quite a bit of time, actually)
  • Dance with me (just a thought)
  • Movie Recommendation (haven't seen a worthy movie recently)
  • Music/Artist/Band Recommendation (haven't followed this thoroughly yet)

Maybe posting this list will help me into actually getting the time and putting them down...    


First Contact

Source: StarCraft Legacy: First Contact

At the end of the 25th century, in high orbit over the fringe planet Chau Sara, the first volatile human contact with alien life was made. The Zerg hive spores had infested the topsoil of the planet, even now turning the planet's inhabitants to the will of the Zerg Overmind. High Templar Tassadar, Executor of the Koprulu Expeditionary Fleet, was ordered by the Protoss Conclave to burn the subtly-infested Terran worlds. Thinking that the humans could still be saved, Tassadar personally scouted the planet in his command ship, the Gantrithor, in order to confirm the extent of the infestation.


The Battlecruiser commanders of the Lomak, the Gettion and the Nikita were ordered to investigate the unexpected warp signatures detected by the Confederate scanners. Commodore Brownfield, fearing another rebel incursion into Confederate space, boldly led the Battlecruisers against this new threat. Yet this threat was far more than he, or even humanity, had bargained for.


Judicator Aldaris contemplated the fate of the humans in his sanctum, aboard the Arbiter command ship. On the Koprulu expedition, Aldaris represented the will of the Protoss Conclave. He expected that these Zerg which have gripped the Terran fringe planets were a far greater threat than anyone ever realized. Aldaris knew that Tassadar, who was the most vocal of the Templar to question the Conclave's judgments, wished to spare the humans. Yet, the Conclave's decree could not be ignored. Aldaris relayed their mandate to Tassadar, and knew that even he would not dare disobey a direct order from them. As expected, Aldaris soon received confirmation from the Executor. He nodded and contacted the fleet. "It is time," Aldaris intoned, "Configure your ships for dimensional recall."


Private Deckard, on a routine patrol of the peaks of Chau Sara, received an incoming transmission. Reports were flooding in from the capital city of Los Andares: all Confederate ships had been inexplicably destroyed. Even now, a few of the remaining vessels which lingered in low orbit began plummeting towards the surface. Some could be seen with the naked eye as their wreckage blazed across the sky, leaving a trail of fire in their wake. Attempting to catch a glimpse, Private Deckard stepped out of his vehicle and onto the precipice of Atina canyon...


With a heavy heart, Tassadar powered up the fleet's weapons systems and unleashed a surgical barrage of primal energies upon the unsuspecting planet. The weapons, fired with uncanny precision into the tectonic fissures, caused massive fluctuations within the planetary mantle, leaving the planet devastated and crumbling from the inside out. Aside from a pocket of Marines hidden in a fortified bunker deep below the planet's crust, there were no survivors. The first contact has been made, and the StarCraft universe will never be the same.





Technology is overrated




How to blog from Microsoft Office

Ok, so I usually don't do this, I mean, I don't search out tips and tricks on how to do this, how to do that, ya' know, that sorta crap...

But this time I stumbled across a very interesting feature of Microsoft Word, which practically enables you to post directly from the word processor.

The source of this was TechTasks.Blogspot.com.


 

For the moment I can't figure out how to actually include photos in the post, but at least I know it's now possible to blog from Word... :D


Chuck Norris de Pipera

Preluat de pe Pseudo Placebo.


Gigi Becali nu face flotari, le cumpara gata facute.

Daca tu ai 1 leu si Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai multi bani ca tine.

Gigi Becali nu se spala pe dinti... dinti lui spala periuta de dinti.

Dumnezeu plateste drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie!

Gigi Becali a luat examenele inainte sa se le dea.

Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula Legea Gravitatiei.

Gigi Becali a invins soarele intr-un concurs de stralucire.

Gigi Becali are puterea financiara necesara de a-l plati pe Chuck Norris sa-si dea o palma.

Becali a fost primul om ce a elaborat teoria relativitatii, dar ca sa nu para tocilar a vandut-o lui Einstein.

Gigi Becali unge painea pe unt.

Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.

Gigi Becali poate sa deseneze un triunghi cu 4 laturi.

Gigi Becali poate sa alerge 10 km in 15 secunde, ca stie o scurtatura!

De ce in calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Gigi Becali!

Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.

Donald Trump a fost ucenicul lui Gigi Becali.

Toate companiile de asigurari se bat sa-i faca o asigurare de viata lui Gigi Becali... pentru ca el e nemuritor.

Adresa de mail a lui Gigi Becali este Yahoo@GigiBecali.com

Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpara, pentru toate celelalte exista MasterCard.

Lumea a fost facuta in urma unui proiect finantat de Gigi Becali.

Gigi Becali poate sa apara la mai multe emisiuni in acelasi timp. In direct.

Gigi Becali a fost de 3 ori pe Luna, odata cu oile la pascut, odata cu Steaua in deplasare, si odata cu Radoi cand era mic.

Initial erau 8 minuni in lume. Dar Gigi Becali declarase ca prefera sa ramana modest.

Diavolul si-a vandut sufletul lui Gigi Becali.

La scoala, profesorul trebuia sa ridice mana pentru a vorbi cu Gigi Becali.

Gigi Becali este capabil sa lase un mesaj inainte de bipul sonor.

Elvetienii nu sunt neutri, doar asteapta sa vada de ce parte se va pune Gigi Becali.

Gigi Becali si-a pierdut virginitatea inaintea tatalui sau.

Exista patru stari ale materiei: gazos, lichid, solid si Gigi Becali.

Gigi Becali sta cu viteza luminii.

Gigi Becali nu are vise noaptea. Dar isi permite sa isi cumpere.

Gigi Becali are nevoie doar de doua taste pentru a utiliza un calculator. 0 si 1.

Gigi Becali a castigat deja o partida de sah, cu un careu de asi.

Capacitatea discului de la un calculator nu se masoara in GB (GigiBecali).

Gigi Becali are o casa de vacanta pe Soare.

----------------
Listening to: HIM - Passion's Killing Floor
via FoxyTunes


Of Men and Women

"Women would be amazed if they knew what men desire about them. Yes, of course, they want to see women naked and supine and melting, but male desire is far more readily stimulated by what the oblique glance discovers: the parted lips, the micron of eyelash which the mascara brush missed, the changing angle and shadow of cleavage, the bra-strap alternately displayed and covered up, the ripe-camembert plumpness at the edge of hips. There is, inside every adult man, a relentless Peeping Tom, a perennial 14-year-old boy, still amazed by the phenomenon of women on display, flagging their sexuality, their availability, with every square inch of visible flesh, clothing, make-up and curve.

We desire the personality that we discern in the walk, the clothes, the laugh … We look, and sigh, and wish to do certain things to her, first urgently, then luxuriantly, and keep doing it indefinitely; but we also hunger to have her do certain things to us, unimaginable though it may seem – we want her to want us. We don’t just want her surrender, like a slave captured in battle; we want her approbation, her adoration; we want to enchant her to desire us back. For, no matter how humble we feel before the dizzying fact of female beauty, men are just as narcissistic as women."

John Walsh (via acum aici cu mine) (via nightmare brunette) (via mandalay) (via gauntlet)


Artists | Reco of the week | Henning Ludvigsen

Ok, so I decided to include into my recommendations digital artists that I discover stumbling over the net, and here's the first of them: Henning Ludvigsen. He's a digital artist from Norway, currently living in Athens, Greece. Since 2004, he has been focusing on creating fantasy-related 2D art and is currently working as the Art Director of a Norwegian/Greek computer game development company in Athens, which recently launched the MMORPG game Darkfall. I found his art wandering around CoolIris, searching for dragons on deviantArt.
Here are some of the pieces I treasure most of his art:






















Be sure you check out his entire gallery, and don't miss out the artwork from A Song of Ice and Fire's A Game of Thrones!
Enjoy!

----------------
Listening to: Darren Hayes - Insatiable
via FoxyTunes


Movies | Reco of the week | Lie to me (Fling)

Ok, so... how should I start this...
Ever had the feeling you want to watch a movie, can't really decide on your pick, yet in the end you're kinda glad you got this one?
When I decided to see this one, I wasn't expecting much, mainly because it seemed just another teen/teenage/relationship movie, just that I didn't know any of the actors.
Can't really say this is an astonishing piece of art or the future winner of the Oscars (5.5 imdb), so why bother?


Well, I decided to recommend this movie because of the idea it deals with.
It's not something extremely new, I believe it's been hanging around during the last decade, as an emancipation of relationships, an emancipation of teenagers against unwritten old-fashioned rules of society.
Ok, maybe there's too many big words for a simple movie like this, so let's break it down:

The idea of the movie is about open relationships.
Yes, the kind of relationships where a couple, err... the individuals of a couple are "allowed" to see other people.
See other people, touch other people, kiss other people, fuck other people.
In few words, the action goes something like this: there's this couple (boy A and girl A), having an open relationship.
Girl A suddenly meets her ex-highschool-dorkish-boyfriend (boy C), who's got into real estates and is handsome enough to get her to bed.
Boy A is trying to hook up with girl D, whom he's known since like forever and who just turned "barely legal".
As an antithesis to couple A's open relationship, we've got couple B, who just got married, where: girls A and B are sisters, and girl D is boy B's sister.
Pretty soap-opera like, ain't it?

Halfway through the movie, couple A keeps claiming neither of them is bothered by the other one seeing (and fucking!) someone else.
Well, it all gets interesting when girl A finds out she's pregnant, and it's boy C's child, since girl A and boy A hadn't had sex in quite some time:
she was busy boning her ex, he was busy deflorating boy B's barely legal, virgin little sister.

Of course girl A tells everyone except boy A that she's pregnant (starting with boy C), and boy B kicks boy A's butt when he catches him with his younger sister (girl D, remember? are you following? 's not that complicated, is it?)
Well, to cut it short, couple A break up, he realises it wasn't her that needed him, but him that needed her, girl A ends up with boy C, while boy A ends up all alone.

Yeah, I know it's not a big deal of a movie, because that's pretty much it, but now here's the reason why I decided to post this...


And that's relationships. And the openness of relationships.
My point of view, and I'm kinda stuck with it, or better said, my way of relationshipping is rather the old-fashioned one.
I'm all for "openness" in a relationship, as long as things don't get out of control. Not my control, but the control of both people.
I used to "admire" (let's say) people who were having more girlfriends at a time, people who showed up all the time with a different girl,
people who were able to "party all week". Probably I was envious because I was never able to make out with more than one person at a time...
But nevermind that, that was a long time ago. The envy, I mean... I still can't be with more than one person at a time... :D

Now, don't get me wrong. I'm not against open relationships, I know we're living "modern times", and having an "open" relationship is in vogue.
But what does it actually mean to have an open relationship?
How far would you go in the freedom an open relationship gives you?
How much would you take from the other person?
How much freedom would you give?

How would you feel not having seen your significant other 3 weekends in a row?
What do you do when you feel "home" is just a place you go to sleep?
This is actually for the cases when the couple share a roof - this was the case in the movie - and I think it's the most complicated one - when people are living together, because of this scene in the movie:
girl A was trying to sleep upstairs (but she couldn't, because she had just found out she was pregnant), boy A gets home drunk, girl D calls him and comes over.
Girl A keeps not-sleeping while boy A and girl D make out downstairs.
Girl A finally has it and rushes to boy C. The girls meet downstairs... and girl A says everything is ok...
Now that's fuckin awkward....



So, to conclude with, if you want to leave a comment, think about these:


  • What does open relationship mean to you?

  • How far would you go in your freedom?

  • How far would you let the other one go in his/her freedom?

  • Are you an open person or an old-fashioned one? - first point of view: movie (openness = having sex with other people); second point of view: yours if it's different than the one in the movie.



And yes, it's a good movie to watch once, when you need some time off your work and want to relax...
To be enjoyed with pizza and beer!


----------------
Listening to: Vama Veche - Epilog
via FoxyTunes


Ochi

Ochi albaștri.
Clari precum cerul senin de vară.
Buze virgine care cer desfătare.
Fund îmbietor și sâni sfredelitori, ce n-au cunoscut mângâieri pasionale.
Troleu.

Ochi gri-verzui.
Ademenitori, într-o seară ploioasă.
Gură mușcată de sărutări.
Sâni obraznici, încercând să se elibereze de strânsoare.
Metrou.

Ochi căprui, de ambră.
Pătrunzători, curioși, vor să afle tainele vieții și tainele sufletelor.
Păr ușor ondulat, cercei drepți.
Piele de chihlimbar, sâni rotunzi și mari, cam cât să îmi încapă în palme.
Depeche Mode și In Your Room.


Coapse pline de viață, fremătând ușor.
Pântec ce tresaltă unduitor, așteaptă seva albă a vieții.
Roz purpuriu.



Care-i scopul meu în viață?
Să-mi asigur nemurirea.
Și mai mult decât atât, să pot spune că am făcut totul după cum am vrut eu.


----------------
Listening to: Vangelis - Islands Of Coral
via FoxyTunes


Ferma Animalelor, Ferma de Lapte

Pentru cei care au copii, ceva timp liber (vorba vine) si vor sa le aduca o bucurie celor mici, din iunie exista un locsor in care piticutii se pot distra de minune admirand o multime de animalute: ponei, caluti, magarusi, vacute, oite, caprite, purcelusi, iepurasi, gainuse, ratuste si mai stiu eu ce...

Mai pe scurt, s-a deschis Ferma Animalelor - un parc de animale domestice special amenajat pentru cei mici. Ei se pot juca in aer liber, in deplina siguranta. In plus, copiii vor putea sa invete cum este produs laptele de vaca, sa calareasca poneii si multe, multe alte lucruri interesante.





Din acelasi loc puteti achizitiona lapte proaspat de la dozator. Pretul unui litru: 3 RON.





Date de contact pentru
Ferma Animalelor
si
Ferma de Lapte


Site:
click pe poze
Adresa:
20, Str. Sfantul Gheorghe, Pantelimon, Jud. Ilfov
Telefon:
0723.795.050
0723.067.543
0729.112.945

Email:
info ( at ) fermaanimalelor ( dot ) ro


RESTART

Mi-am bulit șablonu' de blog.
Under (re-)construction.

Revin cand oi reveni.


Hunt for Gollum



----------------
Listening to: David Arkenstone - Discovery
via FoxyTunes


Video Girls - The Ultimate Guide


Just a guide of the girls in video games...
Quite a nice compilation...



Li'l Red Riding Hood (Scufița Roșie)


So, this is the story of Little Red Riding Hood.
The modern version.

Multimedia was taken from HERE.
Original is somewhere on Vimeo.


Slagsmålsklubben - Sponsored by destiny from Tomas Nilsson on Vimeo.


Of books and, well, books (2)

5 pareri

Weeeeell, now... it looks like I've been tagged again, this time by Denisa, aka Anotimpuri Colorate, with a second part of questions about books; let's see now...

1. What book/author would you regard as THE ONE?
Well now, I'm tempted to say the ONE book would be The Holy Bible. But that ain't a book.
At least not as I imagine books look like. I do remind you I will only be talking about books that fall under the category "Beletristics". Which kinda rules The Bible out.
Therefore, THE ONE book I would put in a picture frame would most probably be DUNE by Frank Herbert. You can probably note I'm mentioning the same book over and over again... Well, if you haven't read it yet, let me tell you that book (well, the whole collection actually) provides everything you would want to find inside the covers: you've got religion, supernatural (=/= religion), or better said "mysticism", adventure, science fiction, love, hate, descriptions of an entire world, what am I saying, of an entire universe, with all the actions and feelings that it could contain.

2. Are there books you consider you could have written them better? If you're an author, do you believe yourself to be a good one?
I believe I would have liked to change some of the books I've read. But that's nonsense. Would Robin Hood feel better if I hadn't let him die? Muad'Dib would have probably been the Ruler of Arrakis from the first book and would have never lost it to the evil Harkonnen, the Prince would have stayed a Beggar, Aladdin would have probably met Jasmine earlier... or not at all.... So, no, I don't believe anyone could have written a book better than the original author.
I'm not a writer per se. I just write from time to time. I don't care if I'm good at it or not, for me it's enough to see I've got at most 10 readers that actually read and comment my writings.

3. Is there a book or an author that you wouldn't criticise?
Well, in my opinion to "criticise" means to say something about it whether it's good or bad, so the answer would be no. If you mean "speaking against" - I would probably not criticise people who have the same ideas or concepts as I have. But even then, I like to tease, to challenge for the development of ideas...

4. Have you ever participated in celebrating a book or an author?
Eeeerrrr... vague question, but I do think the answer would be NO...

5. Do you believe Romanian literature is worthy of being appreciated?
Like... DUUUH!!! Of course!

6. Have you ever thrown away a book? Would you throw away books?
Hmm... only if they are no longer readable... Meaning worn covers, torn pages...
But that would also mean I would need to replace them with newer copies...

7. Have you ever sold a book? Would you sell books?
Are you mad??? At best, I would give away a book...
I'm pretty possessive with my belongings :D :P Especially the books...

8. Have you ever stolen a book? Would you steal a book?
Err... not that I remember... and no, I wouldn't steal a book...
I'd rather buy it... It's a sign of appreciation toward the author...
That's probably why I also started going to the cinema instead of downloading movies... :D

9. Have you criticised a book or an author without knowing the book or the author?
Really can't understand this question...
I do suppose it means "have you talked about a book/author you haven't read".
Sometimes I do that, if the people I'm talking to have read it and/or know my general ideas and concepts.
But most of the times I'd rather read a book before saying something for or against it.

10. Have you ever impersonated the creation of other people (blogging)?
No.
When I've used quotes, I've always mentioned the source.


Tagging goes to:
QuickSilver
SmallWonders (Simona)
and whoever wants to be tagged...


Acromine psihopate

7 pareri

"Femeile nu-s mulțumite decât când ceea ce le oferi i-a fost smuls prin violență alteia.
Nu lucrul în sine contează: ci victoria obținută."

(Simone de Beauvoir – Femeia Sfâșiată)

Un bărbat care întâlnește un cuplu și îi place de femeia din acel cuplu (fizic, mental, spiritual)
se va gândi întotdeauna: “Vreau o femeie ca aceea”.
O femeie care întâlnește un cuplu și îi place bărbatul din acel cuplu (fizic, mental, spiritual)
se va gândi întotdeauna: “Vreau ACEL bărbat”.


Oare ăsta să fie motivul pentru care nu am reușit niciodată să am cu adevărat o relație?
Pentru că niciodată nu am fost smuls alteia?
Oare de-asta încă le “stimez” pe toate femeile care au trecut prin viața mea? Pentru că am realizat că într-adevăr aveau dreptate când spuneau că nu se pot ridica la așteptările mele? Sau cel puțin așa credeau atunci...
Pentru că nu simțeau “bucuria” de a mă fi câștigat? Furat? Dobândit?

De ce s-au întrebat toate, pe rând, ce-au făcut să mă merite?
Răspunsul pare simplu: pentru că nu au făcut ele însele ceva încât să ajungă la mine.
Le-am fost dat, și nu au avut tăria psihică să accepte că unele lucruri se întâmplă pur și simplu, că nu e nevoie să le ceri cuiva, să le furi cuiva…
Nu au înțeles că e suficient să îți dorești ceva suficient de mult ca să îl primești.
Nu au înțeles că se poate primi fără să fi cerut.
Nu au știut să primească ceva ce nu au cerut. Și au fost incapabile să dea înapoi la fel de mult. Sau cel puțin așa au crezut, și nu am putut să le conving de contrariu.

Să dai și să primești este lucrul de bază al unei relații. Repet: de bază.
Baza am atins-o de fiecare dată. E atât de ușor.

Dar pentru ca o relație într-adevăr să reușească, îmi pare mult mai important să dai, să primești, și să dai înapoi.
Să fii un pendul – oscilator armonic – cu oscilații întreținute.
Un pendul lăsat sub influența gravitației urmează o mișcare oscilatorie amortizată.
Eventual, în cele din urmă, se oprește în poziția de repaus, în punctul de echilibru stabil: energie potențială minimă, energie cinetică minimă.
Pentru mine punctul ăla echivalează cu moartea.

Nu o să mă mulțumesc niciodată să îl accept fără luptă, dar nici nu am pic de milă pentru cei care… țin morțiș să ajungă acolo…


Premiile de luni






Deci sunt fericitul castigator al ob'ectului din imagine, si ma bucur nespus de mult.
Like... Yeeeeeey...

Nu-mi aduc aminte sa fi castigat vreodata in viata ceva, poate doar valoarea lozurilor cumparate...
Bine, in cazul de fata nu a fost vorba neaparat de noroc, ci mai degraba de un raspuns.

Un raspuns la o intrebare "simpla", pe care o gasiti pe blogul Small Wonders al Simonei Constantinescu. Link in partea dreapta, patratul ala mare cu "Intrebarile de luni".


Ok, gata cu entuziasmu', tre' sa ma intorc la rutina zilnica, si mai ales sa ma hotarasc odata sa imi pun ordine in idei si sa scot post-uri pe banda rulanta...

Multumesc mult, Simona!


Voi ce ati face intr-o noapte polara?


BED FOR LOVE: Scrisoare catre liceeni (TudorChirila)



"
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
"