Dirty Job

E greu. E tare greu.

Zilele astea m-am confruntat cu o dilema destul de mare pentru puterile mele, la locul de munca.
Nu are de-a face cu ceea ce trebuie sa fac in sine, ci se refera mai degraba la efecte secundare. Abstractizand putin, dilema se poate extinde si la altceva decat domeniul tehnic...

Problema a fost generata de defectarea unui utilaj. O problema mecanica, electrica, de automatizare, nu conteaza. In schimb aceasta defectare a dus la o dilema de incredere.

Increderea in oameni. Pe de o parte avem tehnicienii proprii care vin cu propriile idei, pe de alta parte avem tehnicienii utilajului, care, evident, vin cu parerile lor. In ambele cazuri, ideile sunt generate de experienta, priceperea tehnica si asa mai departe, dar nu despre asta este vorba.


Ce te faci cand jumatate din oamenii care te inconjoara (sefi, colegi, bla bla) au incredere in unii si neincredere in ceilalti, iar cealalta jumatate are incredere in ceilalti si sunt sceptici in ceea ce ii priveste pe primii? Ba mai rau, ce te faci cand problema asupra careia tehnicienii isi impart opiniile depaseste sfera proprie de cunostinte sau de intelegere a fenomenelor?

In cine poti sa ai incredere? In cei care de ani buni de zile au intervenit pe utilajul pe care il ai, asa cum stiau ei, si isi faceau treaba... sa zicem bine, dar numai atunci cand era nevoie (experienta mecanica/electrica variata), sau in cei care de ani de zile lucreaza cu astfel de utilaje (experienta specializata)?

In mod clar, este vorba de lucrul cu oamenii, de incredere in nivelul de pregatire si in experienta lor.


Dar cu oamenii se interactioneaza si in afara orelor de lucru. Dilema asta se poate extinde foarte bine si in afara serviciului. Acolo, de bine de rau se ajunge la un compromis. Pui in practica o idee, o verifici, daca e bine imparti multumiri, daca nu e bine si a fost de la inceput o prostie, imparti avertismente.

In viata de zi cu zi ce faci? Cum rezolvi dilema?

Pe cine asculti atunci cand jumatate din oamenii din jurul tau au incredere intr-o persoana, dar altii isi manifesta mai mult sau mai putin fatis, mai mult sau mai putin violent neincrederea in aceeasi persoana? In mod clar un raspuns ar putea fi sa te iei dupa ce simti. Dupa propria observatie. Dupa rationament, deductie, sau pur si simplu instinct.
Daca te iei dupa altii, si iese prost, poti sa arunci "vina" pe ei. Desi tot vina ta e ca te-ai luat dupa aia. Daca te iei dupa tine, si iese prost, nu mai ai pe cine sa scoti tap ispasitor...

Cat de mult ai de ales intre doua tabere opuse? Poti alege sa ai incredere in unii, in altii, sau in tine?


Personal, ma conduc dupa principiul "nevinovatiei pana la proba contrarie". Numai ca incerc sa generez proba contrarie cat mai repede. Adica daca am de ales intre a avea incredere sau a nu avea intr-o persoana, generez sau caut o situatie in care ar trebui sa am incredere si persoana mi-ar insela asteptarile. Iar atunci cand apare "proba contrarie", stiind ca am generat-o / cautat-o eu (in mod constient), schimbarea de parere la 180° are loc imediat, si ireversibil.
O fi bine?


3 pareri:

Xelomon spunea...

"Adica daca am de ales intre a avea incredere sau a nu avea intr-o persoana, generez sau caut o situatie in care ar trebui sa am incredere si persoana mi-ar insela asteptarile. Iar atunci cand apare "proba contrarie", stiind ca am generat-o / cautat-o eu (in mod constient), schimbarea de parere la 180° are loc imediat, si ireversibil."

Zic ca e un pic drastic.
Parerea mea e ca poti avea incredere in unii oameni sa faca unele lucruri. Doar lucrurile alea. In alti oameni poti avea incredere sa faca multe lucruri, dar nu anumite lucruri.
In momentul in care tu generezi o situatie si persoana iti inseala asteptarile, si tai increderea in ea 100%, esti cam drastic. Pe de o parte te inteleg, doara am procedat si eu asa cu unii. Pe de alta... stiu ca nu e tocmai bine - uite, ce se intampla cu momentele anterioare in care persoana s-a ridicat la inaltimea asteptarilor?
Ceea ce gandesti tu sa zicem ca s-ar potrivi la locul de munca, in situatiile unde, daca cineva face un pas (mare) gresit si sufera mai multi, gata, s-a dus credibilitatea omului.
Dar in afara muncii, ma refer la familie, prieteni, copii, rareori merge asa. Daca ar fi sa ne inconjuram numai de oameni in care avem totala incredere... am fi cam singuri. Toti.

d.orin spunea...

mai, daca se intampla sa imi insele asteptarile dupa ce altele dinainte au fost ok, si eu stiu de chestia asta, e inca in regula.

daca e vorba de un domeniu pe care nu il cunosc, si despre care nu am nici cea mai vaga opinie pre-creata, 180-u se intampla imediat.

de acord, daca e vb de familie, prieteni, etc, se presupune ca ai un trecut cu ei, si atunci rar se ajunge la schimbarea opiniei cu 180 de grade...


in schimb atunci cand e vorba de o persoana cu care ai mai interactionat, dar intr-un domeniu nu ai cunostinte personale despre cum s-ar descurca persoana respective, atunci pentru acel domeniu eu imi schimb parerea dupa ce observ. Pentru ca toate informatiile de pana atunci sunt date de tabere impartite.

(sunt putin pe graba, nu stiu daca m-am facut inteles)

Xelomon spunea...

Te-am inteles si iti dau dreptate :)

Trimiteți un comentariu