Caught by the torrent of life

It's not long since I joined one of the best book-readers social site (and not only), GoodReads. Some of the reasons for which I joined the GoodReads community were getting to have a visual representation of how many books I read, exchanging book impressions with other felow readers, keeping in touch with news about books being published around the world and, later, when I became a GoodReads Librarian, keeping the world informed about books from Romanian Authors.

Recently, GoodReads has conducted a poll about favourite books of 2011 and some days ago the voting has brought us the winners.

You can always start with one Violin.

Just imagine.
The magic starts on an ice-skating ring. Turn the fantasy into passion.
Let your soul free by the bonfire of the caravan. Or dance barefoot on the green fields.
And when you think you've found the purest form of love, just let it slip into something more comfortable... the passion of the suburbs...

Time for a cold shower...
And that was one Violin. The One and Only Edvin Marton and his Stradivarius.

sounds nice...

15 august 2010
Pe blogul editorului sef de la Millennium si pe site-ul CititorSF apare o veste careia nu i-am acordat prea mare atentie...
Steampunk Made in RO
Proiectul antologiilor Millennium continua


Primavara 2011
Pe acelasi blog neobosit se dezlantuie masina de marketing. Timp de mai bine de o luna apar insemnari aproape zilnice referitoare la noua antologie ce va sa fie, Steampunk A doua revolutie.
Reactia mea se regaseste in (si s-a limitat atunci la) marturisirea Ioanei Visan din "Making of", poate putin mai neaosa: "Steampunk? Asta cu ce naiba se mananca?"
Cum din fire-mi sunt rebel in ceea ce priveste produsele intens promovate (fie ele ce-or fi, carti, filme sau detergenti), pe de o parte, iar pe de alta putin stanjenit de propria-mi ignoranta, decid sa ignor aparitia. Pentru moment.


Vara 2011
Apar primele recenzii la recent lansata antologie Steampunk romaneasca. Recenziile suna interesant, nu ridica in slavi, nu ingroapa din start, sunt destul de tolerante (sa zicem), un dinte in plus sau minus ici si colo, dar per total...

Sau ce se intampla daca:
- ai vazut sezoanele 1-5
- la un an dupa ce s-a terminat serialul te decizi sa vezi ultimul sezon

Pai e simplu:
- vezi pe sarite ultimul episod din sezonul 5, ca sa iti mai aduci aminte ce naibii se ma intampla
- vezi episodul "pilot" (sau episodul 0) al sezonului 6, care oricum te trece prin tot ce a fost pana acum
- vezi si episoadele 1 si 2, ca sunt un singur fisier
- vezi si episodul 3, ca nah, e LOST si se termina in coada de peste...

Press play... (daca le aveti...)

A fost, este si va ramane serialul de televiziune preferat. Cu toate ca nu raspunde la toate intrebarile ridicate pe parcurs, cu toate ca mai are si episoade de umplutura (adica episoade care ridica intrebari la care mai mult ca sigur nu vei primi raspuns, just for the fun of it), cu toate ca unele chestii par total aiurea sau imposibile, sau ne-la-locul lor, este serialul de televiziune care m-a captivat cel mai mult si inca ma captiveaza. Enjoy...

Tonight, I was supposed to be at a concert. Totally slipped off my mind, for various reasons, but this got me around to finishing reading my first Gaiman book.

I've heard not long ago of Neil Gaiman, brought to my attention by a fellow reader who mentioned "American Gods". Thought that would be interesting, never got around to actually buying and reading it. And then I realised Gaiman also wrote Stardust, which I had previousely watched in cinema, and... liked...

Third time's a charm, they say. And when Romanian Publishing House NEMIRA announced they were preparing 2009 Hugo Award winning The Graveyard Book, I finally decided I had to read something by Neil Gaiman. Enters Bookdepository, a recently discovered friend in terms of books, and here we are.

That's the story behind getting to read indeed one of the best piecese of fantasy I've read in a while. I'm not going to tell you much details about the story inside the book, as I am sure Gaiman fans already know about it. Ok, maybe just a little, just a teasing hint of what macabres awaits you in the shadows...

For some personal reasons, my most favourite writing for children (and grown-ups, even) has been Kippling's The Jungle Books. Have you read it? It's a fascinating story of a boy grown by a wolves' family, somewhere in the Indian jungle. Well, the story in The Graveyard Book is... the story of an orphaned boy that ends up in a graveyard and is raised, exactly, by its inhabitants.

The chapters are written in the tone of short stories and introduce the reader to a fascinating world of the dead, the living, and the inbetween: you've got the regular inhabitants of graveyards, and then there's Silas. You've got ghouls, and then there's Miss Lupescu. You've got the living that dance with the dead, the drowned and burned witch of the potter's field, the poet, the architect, the doctor, the Roman,... and then there's the Jacks-of-all-trades, the ones that killed the boy's family in the first act.

Years pass-by and our protagonist gets to learn the ways of the dead, the ways of the living, what it's like to live among the dead and what it's like to feel the envy of the living.

Each chapter has its own charm, every phrase lets you wondering what's he going to do next, and every character fits into the scene as a piece of the puzzle. Even if the story is chronologically linear, it's only in the end that you get to see all pieces of the graveyard puzzle come into place, to succumb to the alert writing, to want more, to hope, to fear, to wish, to long, to dispair and to finally accept.

Of all characters, brilliantly presented by the author, my favourites (and probably not only mine), were obviousely Silas, the boy's Guardian, neither dead nor living, and Miss Lupescu, the boy's teacher. Silas is a member of the Honour Guard and it is hinted at that he is a vampire, but never out-right stated in the book (yet Gaiman has confirmed Silas as a vampire in interviews). In regards of Miss Lupescu, I will only tell my non-Romanian readers that her name is Romanian and comes from Lup (= wolf) and escu (common Romanian name suffix). Now go figure what she can do... :D

Hmm... looks like I haven't said much of the main character, the baby that survives the killing... Oh well, that's because he's just... Nobody... :D


Ok, enough is enough, I should rest here and not spoil the goods for you guys out there wanting to read the book. It's a great children's fantasy novel and I definitely recommend it for lecture, for your child, or for the child in you...

Rar mi se întâmplă să recomand site-uri de pe net, mai ales că nu am o obişnuinţă din a descoperi ceva nou, dar de data asta am găsit (mi s-a spus despre) ceva interesant şi util.

Mai mult ca sigur v-aţi lovit cel puţin odată de dilema (bucuria / povara, voi alegeţi) de a cumpăra un cadou cuiva apropiat şi nu aţi ştiut ce să-i luaţi.

Site-ul pe care vreau să îl recomand rezolvă cel puţin jumătate din problemă: Make Me Happy (sau MMH, pe scurt) este conceput exact pentru genul ăsta de probleme. Site-ul constă în liste de dorinţi fierbinţi ale celor care se înscriu, disponibile publicului. Prin intermediul lor puteţi afla ce îşi doreste prietenul vostru, ba mai mult, şi el poate să afle care din cadouri le va primi. Nu ştiu dacă această ultimă facilitate este cea mai potrivită pentru persoanele cărora le plac surprizele, dar mai mult ca sigur evită situaţii în care mai mulţi invitaţi la majorat, botez sau nuntă ar lua acelaşi cadou...

Spuneam că site-ul rezolvă jumătate din problemă, pentru că este absolut necesar ca sărbătoritul să aibă un cont aici... şi liste actualizate cu ce-i doreşte inimioara... Evident, nu apare nicio garanţie că dacă respectivul îşi trece pe wishlist un Lamborghini, o să îl şi primească... :D Mai mult, este posibil ca în viitorul destul de apropiat să se poată face cumpărăturile direct de pe acest site, în loc de a merge la fiecare vânzător în parte.

O alta din caracteristicile funcționale interesante ale acestui site pare să fie interfațarea (!?) cu mult-prea-cunoscutul-si-de-mine-neutilizatul Facebook. De verificat... :D

Site-ul este la început şi mai mult ca sigur că are unde să crească, dar mi se pare o idee foarte utilă într-un WWW ticsit de aceleași lucruri care se repetă mereu și mereu, poate doar cu o față nouă...

În final nu pot decât să vă urez... spor la cumpărături și să faceți pe cineva fericit!

- E vreunul din noi jucător? Sau doar piese mutate în jocul altcuiva?

[...]

- Da, e credinţa noastră că tot ce se întâmplă este voinţa lui Dumnezeu. Dar nu cred că este şi credinţa ta.
- Nu. Noi, creştinii, trebuie să ghicim dorinţa lui Dumnezeu şi s-o îndeplinim.

[...]

- Totuşi, e mai bine să crezi că o putere divină ne ghidează paşii decât că nu contează nimic în afară de micile noastre mizerii şi bucurii.
- Doar dacă fericirea noastră nu este scopul suprem.
- Dacă fericirea noastră este scopul lui Dumnezeu, de ce atât de puţini dintre noi sunt fericiţi?
- Poate că vrea să avem parte numai de fericirea pe care o putem găsi singuri.

----------------
Listening to: Phoenix - Anotimpul 5
via FoxyTunes

Ăsta e sensul vieții: bărbatul să-și găsească o femeie, femeia să-și găsească un bărbat, o creatură cât mai diferită, și apoi să facă împreună copii sau să-i aibă în orice alt mod, dar să-i crească și să-i privească făcând același lucru, generație după generație, astfel ca atunci când vor muri să știe că vor fi permanent o parte din marea rețea a vieții. Că nu sunt un subiect închis, că nu dispar.

[...]

Este moștenirea noastră genetică. Nu numai dorința noastră sexuală - asta poate fi deformată în orice sens, și adesea și este. Și nici doar dorința de a avea copii, căci mulți oameni nu au niciodată parte de asta și totuși sunt cuprinși în rețea. Nu, e o foame mai adâncă de a găsi o persoană de celălalt sex, acel sex diferit și înspăimântător, și de a avea o viață împreună. Chiar și bătrânii care au depășit vârsta căsătoriei, chiar și oamenii care știu că nu pot avea copii, tot sunt dornici de așa ceva. În adevărata căsătorie două persoane diferite devin, pe cât pot mai bine, una singură.

[...]

Vorbesc despre o trăsătură de care rasa umană are absolută nevoie pentru a avea succes. Lucrul care ne face să nu fim nici animale de turmă, nici solitare, ci ceva intermediar. Lucrul care ne face civilizați sau cel puțin civilizabili.

----------------
Listening to: Eurythmics - When Tomorrow Comes
via FoxyTunes

În ultima vreme am dat peste tot pe bloguri de recomandări personale de cărți. Adică ceva de genul "uite ce mai citesc eu". Până și eu fac chestia asta, din când în când, ce-i drept. Sau mai mult, apar lepșe de genul "care este cartea ta preferată atunci când...".

Ei bine, Enciclopedia Lucrurilor Frumoase, aka Feeria, îmi transmite un îndemn (adică o leapșă): Tu ce cărți ai recomanda unor categorii de oameni? Ce mi se pare mie așa special în recomandările astea? Păi, așa cum am spus în prima propoziție, majoritatea recomandărilor pe care le facem, inclusiv eu, sunt făcute din perspectiva proprie, a celui care face recomandarea. Mai pe românește, recomandăm cărți fără să ne gândim și la destinatar. Recomandăm pentru că ne-a plăcut nouă, dacă altuia nu-i place, apăi asta-i treaba lui. Ei bine, de data asta voi încerca să fac invers. Să mă gândesc întâi la cel care va citi, și apoi să fac o recomandare. Mi se pare o provocare impresionantă. Să vedem și ce iese...

Ca de obicei, nu dau leapșa mai departe cuiva anume, oricine e liber să se gândească la întrebări și răspunsuri...

1. Ce carte ai recomanda și de ce unui dezamăgit în dragoste?
   

Prima întrebare pare și cea mai grea. Grea pentru că oscilez între două răspunsuri: pe de o parte, aș recomanda ceva de "inimă albastră", poate Pe Culmile Disperării a lui Cioran, pe de altă parte Pe Aripile Vântului e mult mai optimistă... No, dintre două, iese a treia: Fata cu portocale (Jostein Gaarder).


2. Ce carte ai recomanda și de ce iubitului/iubitei?

Uff, din ce în ce mai greu. Cum iubita este o devoratoare de cărți, alegerea e foarte greu de făcut. Cum să găsesc o carte pe care am citit-o eu și nu a citit-o ea? Ok, ar fi saga lui G. R. R. Martin (Cântec de Gheață și Foc), ultima carte din ciclul Ender al lui Orson Scott Card (Copiii Minții) sau pur și simplu Carantina lui Greg Egan. Pentru că sigur le-ar citi pe nerăsuflate, oricare ar fi opțiunea ei.


Later edit: Da. Cu siguranță asta ar trebui să citească: Frank Herbert, Incidentul Iisus, Efectul Lazăr, Factorul Înălțare (Saga Pandora)


3. Ce carte ai recomanda și de ce celui mai bun prieten?
   

Eh, cel mai bun prieten... nu prea citește. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte Romanul Adolescentului Miop, al lui Eliade. O carte care poate deschide apetitul pentru lucrările mai profunde...


4. Ce carte ai recomanda și de ce unui copil de 10 ani?
   

Vârsta de 10 ani e vârsta aventurilor. Karl May, Jules Verne, Mark Twain, Dumas. Poate chiar și G. R. R. Martin – Peregrinările lui Tuf. N-aș recomanda Harry Potter, în primul rând pentru că nu am citit cărțile, iar pe de altă parte unele (filme) mi se par puțin cam prea negre pentru un copil de 10 ani. Asta nu înseamnă că nu ar putea să le citească la 11 ani :D. Ar merge și Cuore – Inimă de copil a lui Edmondo de Amicis, și să nu cumva să uităm Cireșarii – Constantin Chiriță.


5. Ce carte ai recomanda și de ce unui mare aventurier călător?
   

În mod puțin desuet, i-aș recomanda ceva de Jules Verne. Bine, asta pe lângă provocarea de a urma unul din traseele descrise în cărțile lui Verne...


6. Ce carte ai recomanda și de ce unui dușman cunoscut?
   

Hmm. Nu prea pot spune că am dușmani cunoscuți. Și totuși, dacă aș avea, cred că aș recomanda Dune, de Frank Herbert.


7. Ce carte ai recomanda și de ce unei persoane care nu iubește lectura?
   

Scopul acestei întrebări e puțin dubios. În urma recomandării ar trebui să înceapă să fie atras de lectură? Viața la țară, a lui Duiliu Zamfirescu.


8. Ce carte ai recomanda și de ce unuia cu nasul pe sus?
   

1001 Nopți. Nu știu dacă ar ajuta cu ceva... Și Ferma Animalelor – George Orwell


9. Ce carte ai recomanda și de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
   

Blogroll-ul meu nu este făcut pentru a avea pe cineva pe primul loc, așa că o să menționez doar câteva persoane:


• Quicksilver (pasionată de filme): orice carte după care s-a făcut un film.
  
• Miss D (psiholog): cam orice roman al lui Stephen King (știe ea de ce :D)
  
• Xelomon: Gabriel Garcia Marques – Dragoste în vremea holerei
  
• Feeria: Cântec de Gheață și Foc – G. R. R. Martin
  
10. Ce carte ai recomanda și de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate în viață?
    

Gabriel Garcia Marques – Memorias de mis putas tristes. Pentru un gust de bătrânețe...


11. Adăugare personală: ai recomanda o carte pe care nu ai citit-o?

----------------
Listening to: Sting - Fragile
via FoxyTunes

Tin de ceva vreme să spun o poveste despre o poveste.

O poveste cu regi și bastarzi, cu mercenari și soldați. Cu onoare și trădare, cu lupte între armate mari și mici, cu lovituri din umbră.

O poveste îmbrăcată deopotrivă cu oțel valyrian și dantelă myrisheză. O poveste a luptei pentru putere și a luptei pentru supraviețuire.

O poveste cu Oameni și Ne-oameni, cu Case cu Blazoane si Sălbatici Liberi, cu Lupi Străvechi și Corbi, și Dragoni.

 
 

E vorba de Cântecul de Gheață și Foc (A Song of Ice and Fire) al incredibilului G. R. R. Martin, o poveste începută, aflată încă sub pana autorului. De multă vreme încerc să aștern câteva rânduri pe hârtie despre această saga atemporală, nehotărârea venind în principal dintr-o singură sursă: ce-aș mai putea scrie eu despre fantezia unui geniu? Pe cine să mai conving să citească povestea unor eroi, când mai mult ca sigur toți fanii genului fantastic așteaptă deja cu sufletul la gură continuarea?

Ce aș mai putea scrie eu, și cât de obiectiv aș putea rămâne? Răspunsul este departe de a fi simplu.

 
 

Rețeta succesului (câștigător Locus Fantasy Award, nominalizat Hugo și Nebula) are ingrediente pe măsură:

• Se ia una bucată teren presărat cu văi, dealuri, munți, ape colorate, țărmuri stâncoase
  
• Se aduc cuceritorii care să înlăture vechea orânduire (Aegon Targaryen - Cuceritorul)
  
• Se pune de-o răzmeriță (Jaful de la Debarcaderul Regelui), în care regele este ucis (Jaime Lannister – Regicidul (Kingslayer))
  
• Se împarte ținutul în 7 regate sub un rege nou (Robert Baratheon)
  
• Se scoate un mistreț în fața regelui beat.
  
• După moartea regelui, se dezlănțuie Cântecul, și se lasă la dospit, după bunul plac al personajelor.
  
• Se presară din loc în loc cu ciorile Zidului și cu Lupi Străvechi, iar către final se așează glazura (Daenerys Targaryen) și cele trei cireșe de pe tort (Drogon, Rhaegon și Viserion)
  

Cântecul propriuzis începe cu Urzeala Tronurilor (A Game of Thrones), urmată de Încleștarea Regilor (A Clash of Kings), peste care se presară un Iureș al Săbiilor (A Storm of Swords) și se obține Festinul Corbilor (A Feast for Crows). Spre final, se așteaptă Dansul cu Dragonii (A Dance with Dragons), Vânturile Iernii (The Winds of Winter) și Visul Primăverii (A Dream of Spring). Șapte regate și șapte cărți.

 
 

Suficient timp și spațiu pentru a prezenta pe îndelete destinele întortocheate ale (aproape) tuturor personajelor. O prezentare pe scurt a celor trei volume publicate la noi de Nemira ar suna în felul următor:

 
 

Urzeala Tronurilor are rolul de a ne pune în temă cu istoria veche și contemporană a Westeros-ului. Ne sunt prezentate:

• Casa Stark (de care ne "îndrăgostim" aproape instantaneu) – simbol al dreptății și onoarei.
  
• Casa Lannister (ai cărei reprezentanți devin pe loc "băieții răi") – simbol al vicleșugurilor, cu o eternă foame de putere
  
• Casa Baratheon – simbol al puterii, pe de o parte, și al trădării pe de alta.
  

Prima carte îmi pare acum volumul scris cel mai "cronologic". Acțiunea se desfășoară destul de liniar, de multe ori foarte predictiv, o autentică poveste medievală. Avem un Rege puternic (Robert Baratheon) ce domnește in Westeros, ajutat de o Mână a Regelui (Eddard Stark). Puterea regelui pare să fie atât fizică (Robert a fost un bun luptător), cât mai ales una financiară, fiind căsătorit cu Cersei din Casa Lannister – cea mai bogată dintre case. În afara Regelui și a Mâinii Sale, avem de-a face cu o puzderie de Case recunoscute prin Blazoanele sau motto-urile lor, și cu o mulțime și mai mare de urmași, progenituri, sau simpli bastarzi ai acestora. Întregul univers este descris suficient de detaliat, personajele sunt conturate perfect, chit că "ies din umbră" cu fiecare capitol citit. Pentru că la G. R. R. Martin, capitolele poartă numele personajelor.

Așa cum spuneam, acțiunea acestei prime cărți nu te lasă să pierzi noțiunea timpului, deși se desfășoară pe câteva planuri paralele. Ia aminte, însă: pentru fiecare dată când te simți "da, așa simțeam că se va întâmpla", rezervă-ți cel puțin un "așa ceva nu poate fi adevărat". Nu-ți face impresia (total greșită) că asta-i doar o altă carte de "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Dorința de putere aduce resurse neprevăzute și nu de puține ori "băieții buni" o încasează. Bine de tot...

Moartea ciudată și relativ subită a regelui lasă în urmă un moștenitor legitim dar nu și biologic (progenitura incestului dintre gemenii Lannister), o Casă puternic nedreptățită (Eddard este executat pe motivul trădării) și cinci pretendenți la tron, cinci regi autoproclamați. Deasupra tuturor, aproape impasibil stă Zidul, ai cărui apărători, Frații Jurați ai Rondului de Noapte, par să se confrunte cu o amenințare mult mai mare decât divizarea celor șapte regate: pe lângă oastea de sălbatici și oameni liberi pe care o adună Mance Rayder, Regele-De-Dincolo-De-Zid, din ce în ce mai multe apariții ale Celorlalți se fac simțite. De urzeli nu scapă însă ultimii reprezentanți ai Casei Targaryen (Daenerys si fratele ei, Viserys), urmăriți din umbră dincolo de Marea Îngustă, în ținuturile îndepărtate Dothraki. Prima urmă de magie apare spre finalul cărții, odată cu "nașterea" celor trei dragoni.

 
 

Încleștarea Regilor este o desfășurare amplă de forțe: întregul ținut este sfâșiat de luptele dintre cei cinci regi autoproclamați. Bătăliile se pierd și se câștigă, aliați devin inamici și invers, castelele își schimbă înfățișarea și stăpânii de la o zi la alta.

Casa Stark este împrăștiată: în timp ce Robb, Regele Nordului, câștigă teren în fața Lannisterilor, Sansa, sora lui, este captiva Regelui Joffrey, Arya, cealaltă soră, este declarată lipsă, iar frații Bran și Rickon scapă extrem de norocos de vechii aliați ai casei Stark, mai întâi Casa Greyjoy, apoi Casa Bolton.

Frații lui Robert, Renly și Stannis Baratheon nu știu decât să se lupte unul cu celălalt, spre câștigul Lannisterilor, care se folosesc de magie și piromanție să distrugă mare parte din armata lui Stannis la Debarcaderul Regelui.

În est, Daenerys își continuă călătoria spre cele șapte regate, în căutarea resurselor cu care să recâștige tronul ce i se cuvine de drept.

Deși acțiunea se desfășoară cu puține răsturnări de situație, apariția lor este foarte bine regizată și au de fiecare dată efectul scontat: să vrei să citești si mai mult. Fiecare pagină te atrage ca un drog, știi că nu ai scăpare, dar nu te poți abține... Așa cum spunea un citat despre saga lui Martin: "e genul de carte de care te apuci la 9 seara, iar când te uiți din nou la ceas, e 3 dimineața... ar fi timp de încă un capitol...".

 
 

Dacă în primele două cărți capitolele păreau descrieri ale aceluiași eveniment din perspective diferite, dacă personajele trăiau aceleași întâmplări, Iureșul Săbiilor spulberă toate așteptările. De acum fiecare personaj are propriul destin, propriul drum presărat de glorie sau trădare. Capitolele nu mai respectă cronicitatea, deseori povestea urmărește unul sau două fire, pentru ca mai apoi să ți se spună ce se întâmpla în altă parte. De acum accentul nu mai este pe acțiunea propriu-zisă, ci pe destine, pe dezvoltarea in extenso a personajelor. Magia începe să se apară din ce în ce mai mult, simple fapte de arme nu mai prezintă interes. Este timpul celor care lucrează în taină, este timpul spionilor și al asasinilor. Mare parte din personajele pe care apuci să le cunoști după primele două cărți fie dispar, fie trec prin experiențe de "față în față cu moartea" (Tyrion Lannister este exemplul cel mai concludent), fie, mai mult, se și întorc din neființă. Numai previzibilă nu este acțiunea din Iureșul Săbiilor, iar de fiecare dată când se întâmplă ceva cu totul și cu totul neașteptat te apuci să recitești capitolul: nu se poate să se fi întâmplat așa ceva, sigur mi-a scăpat ceva, poate nu am citit eu bine...

Nu. Ai citit bine. Băieții buni mor, băieții răi au ceva noroc. Scenele poate cele mai așteptate și pe care am simtit nevoia să le recitesc măcar odată au fost Nunta Roșie (încerc să nu bag spoilere), și lupta dintre Oberyn "Vipera Roșie" Martell și Gregor "Muntele Călare" Clegane. Ah, da, și capitolul final. Ultimul paragraf. Ah, și luptele dintre Frații Jurați și Mance Rayder. Și oooh, da, apariția lui Stannis la Zid și mai ales votul Fraților Jurați. Cât despre ascensiunea relativ fulgerătoare a lui Daenerys în Ținuturile Libere... pfff... La naiba... Cât voi avea de așteptat până la publicarea următoarei cărți?

 
 

O capodoperă care te ține cu sufletul la gură. Asta ar fi povestea de care am vrut să vă spun. Un Cântec de Gheață și Foc, o luptă din care nu știi cine va ieși biruitor și cine va fi învins, dar mai ales, nu știi până când. Dacă ești fan al genului Fantasy, G. R. R. Martin și al său Cântec sunt recomandarea mea.

 
 

Recent am aflat de pe diverse site-uri că HBO pregătește ecranizarea primei cărți, Urzeala Tronurilor.

Mai multe detalii găsiți la următoarele adrese:

• http://winter-is-coming.blogspot.com/
  
• http://grrm.livejournal.com/
  
• http://georgerrmartin.com/
  
• http://www.valyriansteel.com/
  
• http://en.wikipedia.org/wiki/George_R._R._Martin
  
• http://FantasyFlightGames/

A TO DO list (things I have on my mind, but don't get around to post them):

• Follow-up on RETEZAT National Park – one of the New 7 Wonders Finalists (needs some research for articles and photos – when will I get my own?)
  
• Book/Saga review: A Song of Ice and Fire (needs a lot of determination and free time)
  
• Visul unei dimineți ploioase (needs the perfect picture and a satisfying closure)
  
• Dragon Tales – ACT I (needs thought-gathering)
  
• Follow-up on Ferma Animalelor, Ferma de Lapte (needs a bit of determination and some info)
  
• Digital Artist Recommendation – Dragon Art from deviantArt (needs a lot of free time and some further research)
  
• Dragon Tales – Interludium I (thinking of it)
  
• Umbre de seară (needs better physics and emotion)
  
• De ce sunt curcubeele curbate? (needs quite a bit of time, actually)
  
• Dance with me (just a thought)
  
• Movie Recommendation (haven't seen a worthy movie recently)
  
• Music/Artist/Band Recommendation (haven't followed this thoroughly yet)
  

Maybe posting this list will help me into actually getting the time and putting them down...    

Ok, so I decided to include into my recommendations digital artists that I discover stumbling over the net, and here's the first of them: Henning Ludvigsen. He's a digital artist from Norway, currently living in Athens, Greece. Since 2004, he has been focusing on creating fantasy-related 2D art and is currently working as the Art Director of a Norwegian/Greek computer game development company in Athens, which recently launched the MMORPG game Darkfall. I found his art wandering around CoolIris, searching for dragons on deviantArt.
Here are some of the pieces I treasure most of his art:

Be sure you check out his entire gallery, and don't miss out the artwork from A Song of Ice and Fire's A Game of Thrones!
Enjoy!

----------------
Listening to: Darren Hayes - Insatiable
via FoxyTunes

Ok, so... how should I start this...
Ever had the feeling you want to watch a movie, can't really decide on your pick, yet in the end you're kinda glad you got this one?
When I decided to see this one, I wasn't expecting much, mainly because it seemed just another teen/teenage/relationship movie, just that I didn't know any of the actors.
Can't really say this is an astonishing piece of art or the future winner of the Oscars (5.5 imdb), so why bother?


Well, I decided to recommend this movie because of the idea it deals with.
It's not something extremely new, I believe it's been hanging around during the last decade, as an emancipation of relationships, an emancipation of teenagers against unwritten old-fashioned rules of society.
Ok, maybe there's too many big words for a simple movie like this, so let's break it down:

The idea of the movie is about open relationships.
Yes, the kind of relationships where a couple, err... the individuals of a couple are "allowed" to see other people.
See other people, touch other people, kiss other people, fuck other people.
In few words, the action goes something like this: there's this couple (boy A and girl A), having an open relationship.
Girl A suddenly meets her ex-highschool-dorkish-boyfriend (boy C), who's got into real estates and is handsome enough to get her to bed.
Boy A is trying to hook up with girl D, whom he's known since like forever and who just turned "barely legal".
As an antithesis to couple A's open relationship, we've got couple B, who just got married, where: girls A and B are sisters, and girl D is boy B's sister.
Pretty soap-opera like, ain't it?

Halfway through the movie, couple A keeps claiming neither of them is bothered by the other one seeing (and fucking!) someone else.
Well, it all gets interesting when girl A finds out she's pregnant, and it's boy C's child, since girl A and boy A hadn't had sex in quite some time:
she was busy boning her ex, he was busy deflorating boy B's barely legal, virgin little sister.

Of course girl A tells everyone except boy A that she's pregnant (starting with boy C), and boy B kicks boy A's butt when he catches him with his younger sister (girl D, remember? are you following? 's not that complicated, is it?)
Well, to cut it short, couple A break up, he realises it wasn't her that needed him, but him that needed her, girl A ends up with boy C, while boy A ends up all alone.

Yeah, I know it's not a big deal of a movie, because that's pretty much it, but now here's the reason why I decided to post this...


And that's relationships. And the openness of relationships.
My point of view, and I'm kinda stuck with it, or better said, my way of relationshipping is rather the old-fashioned one.
I'm all for "openness" in a relationship, as long as things don't get out of control. Not my control, but the control of both people.
I used to "admire" (let's say) people who were having more girlfriends at a time, people who showed up all the time with a different girl,
people who were able to "party all week". Probably I was envious because I was never able to make out with more than one person at a time...
But nevermind that, that was a long time ago. The envy, I mean... I still can't be with more than one person at a time... :D

Now, don't get me wrong. I'm not against open relationships, I know we're living "modern times", and having an "open" relationship is in vogue.
But what does it actually mean to have an open relationship?
How far would you go in the freedom an open relationship gives you?
How much would you take from the other person?
How much freedom would you give?

How would you feel not having seen your significant other 3 weekends in a row?
What do you do when you feel "home" is just a place you go to sleep?
This is actually for the cases when the couple share a roof - this was the case in the movie - and I think it's the most complicated one - when people are living together, because of this scene in the movie:
girl A was trying to sleep upstairs (but she couldn't, because she had just found out she was pregnant), boy A gets home drunk, girl D calls him and comes over.
Girl A keeps not-sleeping while boy A and girl D make out downstairs.
Girl A finally has it and rushes to boy C. The girls meet downstairs... and girl A says everything is ok...
Now that's fuckin awkward....



So, to conclude with, if you want to leave a comment, think about these:

• What does open relationship mean to you?


• How far would you go in your freedom?


• How far would you let the other one go in his/her freedom?


• Are you an open person or an old-fashioned one? - first point of view: movie (openness = having sex with other people); second point of view: yours if it's different than the one in the movie.

And yes, it's a good movie to watch once, when you need some time off your work and want to relax...
To be enjoyed with pizza and beer!


----------------
Listening to: Vama Veche - Epilog
via FoxyTunes