În așteptarea dragonilor

Tin de ceva vreme să spun o poveste despre o poveste.

O poveste cu regi și bastarzi, cu mercenari și soldați. Cu onoare și trădare, cu lupte între armate mari și mici, cu lovituri din umbră.

O poveste îmbrăcată deopotrivă cu oțel valyrian și dantelă myrisheză. O poveste a luptei pentru putere și a luptei pentru supraviețuire.

O poveste cu Oameni și Ne-oameni, cu Case cu Blazoane si Sălbatici Liberi, cu Lupi Străvechi și Corbi, și Dragoni.

 
 

E vorba de Cântecul de Gheață și Foc (A Song of Ice and Fire) al incredibilului G. R. R. Martin, o poveste începută, aflată încă sub pana autorului. De multă vreme încerc să aștern câteva rânduri pe hârtie despre această saga atemporală, nehotărârea venind în principal dintr-o singură sursă: ce-aș mai putea scrie eu despre fantezia unui geniu? Pe cine să mai conving să citească povestea unor eroi, când mai mult ca sigur toți fanii genului fantastic așteaptă deja cu sufletul la gură continuarea?

Ce aș mai putea scrie eu, și cât de obiectiv aș putea rămâne? Răspunsul este departe de a fi simplu.

 
 

Rețeta succesului (câștigător Locus Fantasy Award, nominalizat Hugo și Nebula) are ingrediente pe măsură:

  • Se ia una bucată teren presărat cu văi, dealuri, munți, ape colorate, țărmuri stâncoase
  • Se aduc cuceritorii care să înlăture vechea orânduire (Aegon Targaryen - Cuceritorul)
  • Se pune de-o răzmeriță (Jaful de la Debarcaderul Regelui), în care regele este ucis (Jaime Lannister – Regicidul (Kingslayer))
  • Se împarte ținutul în 7 regate sub un rege nou (Robert Baratheon)
  • Se scoate un mistreț în fața regelui beat.
  • După moartea regelui, se dezlănțuie Cântecul, și se lasă la dospit, după bunul plac al personajelor.
  • Se presară din loc în loc cu ciorile Zidului și cu Lupi Străvechi, iar către final se așează glazura (Daenerys Targaryen) și cele trei cireșe de pe tort (Drogon, Rhaegon și Viserion)

Cântecul propriuzis începe cu Urzeala Tronurilor (A Game of Thrones), urmată de Încleștarea Regilor (A Clash of Kings), peste care se presară un Iureș al Săbiilor (A Storm of Swords) și se obține Festinul Corbilor (A Feast for Crows). Spre final, se așteaptă Dansul cu Dragonii (A Dance with Dragons), Vânturile Iernii (The Winds of Winter) și Visul Primăverii (A Dream of Spring). Șapte regate și șapte cărți.

 
 

Suficient timp și spațiu pentru a prezenta pe îndelete destinele întortocheate ale (aproape) tuturor personajelor. O prezentare pe scurt a celor trei volume publicate la noi de Nemira ar suna în felul următor:

 
 

Urzeala Tronurilor are rolul de a ne pune în temă cu istoria veche și contemporană a Westeros-ului. Ne sunt prezentate:

  • Casa Stark (de care ne "îndrăgostim" aproape instantaneu) – simbol al dreptății și onoarei.
  • Casa Lannister (ai cărei reprezentanți devin pe loc "băieții răi") – simbol al vicleșugurilor, cu o eternă foame de putere
  • Casa Baratheon – simbol al puterii, pe de o parte, și al trădării pe de alta.

Prima carte îmi pare acum volumul scris cel mai "cronologic". Acțiunea se desfășoară destul de liniar, de multe ori foarte predictiv, o autentică poveste medievală. Avem un Rege puternic (Robert Baratheon) ce domnește in Westeros, ajutat de o Mână a Regelui (Eddard Stark). Puterea regelui pare să fie atât fizică (Robert a fost un bun luptător), cât mai ales una financiară, fiind căsătorit cu Cersei din Casa Lannister – cea mai bogată dintre case. În afara Regelui și a Mâinii Sale, avem de-a face cu o puzderie de Case recunoscute prin Blazoanele sau motto-urile lor, și cu o mulțime și mai mare de urmași, progenituri, sau simpli bastarzi ai acestora. Întregul univers este descris suficient de detaliat, personajele sunt conturate perfect, chit că "ies din umbră" cu fiecare capitol citit. Pentru că la G. R. R. Martin, capitolele poartă numele personajelor.

Așa cum spuneam, acțiunea acestei prime cărți nu te lasă să pierzi noțiunea timpului, deși se desfășoară pe câteva planuri paralele. Ia aminte, însă: pentru fiecare dată când te simți "da, așa simțeam că se va întâmpla", rezervă-ți cel puțin un "așa ceva nu poate fi adevărat". Nu-ți face impresia (total greșită) că asta-i doar o altă carte de "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Dorința de putere aduce resurse neprevăzute și nu de puține ori "băieții buni" o încasează. Bine de tot...

Moartea ciudată și relativ subită a regelui lasă în urmă un moștenitor legitim dar nu și biologic (progenitura incestului dintre gemenii Lannister), o Casă puternic nedreptățită (Eddard este executat pe motivul trădării) și cinci pretendenți la tron, cinci regi autoproclamați. Deasupra tuturor, aproape impasibil stă Zidul, ai cărui apărători, Frații Jurați ai Rondului de Noapte, par să se confrunte cu o amenințare mult mai mare decât divizarea celor șapte regate: pe lângă oastea de sălbatici și oameni liberi pe care o adună Mance Rayder, Regele-De-Dincolo-De-Zid, din ce în ce mai multe apariții ale Celorlalți se fac simțite. De urzeli nu scapă însă ultimii reprezentanți ai Casei Targaryen (Daenerys si fratele ei, Viserys), urmăriți din umbră dincolo de Marea Îngustă, în ținuturile îndepărtate Dothraki. Prima urmă de magie apare spre finalul cărții, odată cu "nașterea" celor trei dragoni.

 
 

Încleștarea Regilor este o desfășurare amplă de forțe: întregul ținut este sfâșiat de luptele dintre cei cinci regi autoproclamați. Bătăliile se pierd și se câștigă, aliați devin inamici și invers, castelele își schimbă înfățișarea și stăpânii de la o zi la alta.

Casa Stark este împrăștiată: în timp ce Robb, Regele Nordului, câștigă teren în fața Lannisterilor, Sansa, sora lui, este captiva Regelui Joffrey, Arya, cealaltă soră, este declarată lipsă, iar frații Bran și Rickon scapă extrem de norocos de vechii aliați ai casei Stark, mai întâi Casa Greyjoy, apoi Casa Bolton.

Frații lui Robert, Renly și Stannis Baratheon nu știu decât să se lupte unul cu celălalt, spre câștigul Lannisterilor, care se folosesc de magie și piromanție să distrugă mare parte din armata lui Stannis la Debarcaderul Regelui.

În est, Daenerys își continuă călătoria spre cele șapte regate, în căutarea resurselor cu care să recâștige tronul ce i se cuvine de drept.

Deși acțiunea se desfășoară cu puține răsturnări de situație, apariția lor este foarte bine regizată și au de fiecare dată efectul scontat: să vrei să citești si mai mult. Fiecare pagină te atrage ca un drog, știi că nu ai scăpare, dar nu te poți abține... Așa cum spunea un citat despre saga lui Martin: "e genul de carte de care te apuci la 9 seara, iar când te uiți din nou la ceas, e 3 dimineața... ar fi timp de încă un capitol...".

 
 

Dacă în primele două cărți capitolele păreau descrieri ale aceluiași eveniment din perspective diferite, dacă personajele trăiau aceleași întâmplări, Iureșul Săbiilor spulberă toate așteptările. De acum fiecare personaj are propriul destin, propriul drum presărat de glorie sau trădare. Capitolele nu mai respectă cronicitatea, deseori povestea urmărește unul sau două fire, pentru ca mai apoi să ți se spună ce se întâmpla în altă parte. De acum accentul nu mai este pe acțiunea propriu-zisă, ci pe destine, pe dezvoltarea in extenso a personajelor. Magia începe să se apară din ce în ce mai mult, simple fapte de arme nu mai prezintă interes. Este timpul celor care lucrează în taină, este timpul spionilor și al asasinilor. Mare parte din personajele pe care apuci să le cunoști după primele două cărți fie dispar, fie trec prin experiențe de "față în față cu moartea" (Tyrion Lannister este exemplul cel mai concludent), fie, mai mult, se și întorc din neființă. Numai previzibilă nu este acțiunea din Iureșul Săbiilor, iar de fiecare dată când se întâmplă ceva cu totul și cu totul neașteptat te apuci să recitești capitolul: nu se poate să se fi întâmplat așa ceva, sigur mi-a scăpat ceva, poate nu am citit eu bine...

Nu. Ai citit bine. Băieții buni mor, băieții răi au ceva noroc. Scenele poate cele mai așteptate și pe care am simtit nevoia să le recitesc măcar odată au fost Nunta Roșie (încerc să nu bag spoilere), și lupta dintre Oberyn "Vipera Roșie" Martell și Gregor "Muntele Călare" Clegane. Ah, da, și capitolul final. Ultimul paragraf. Ah, și luptele dintre Frații Jurați și Mance Rayder. Și oooh, da, apariția lui Stannis la Zid și mai ales votul Fraților Jurați. Cât despre ascensiunea relativ fulgerătoare a lui Daenerys în Ținuturile Libere... pfff... La naiba... Cât voi avea de așteptat până la publicarea următoarei cărți?

 
 

O capodoperă care te ține cu sufletul la gură. Asta ar fi povestea de care am vrut să vă spun. Un Cântec de Gheață și Foc, o luptă din care nu știi cine va ieși biruitor și cine va fi învins, dar mai ales, nu știi până când. Dacă ești fan al genului Fantasy, G. R. R. Martin și al său Cântec sunt recomandarea mea.

 
 

Recent am aflat de pe diverse site-uri că HBO pregătește ecranizarea primei cărți, Urzeala Tronurilor.

Mai multe detalii găsiți la următoarele adrese:


To beer or not to beer

A TO DO list (things I have on my mind, but don't get around to post them):

  • Follow-up on RETEZAT National Park – one of the New 7 Wonders Finalists (needs some research for articles and photos – when will I get my own?)
  • Book/Saga review: A Song of Ice and Fire (needs a lot of determination and free time)
  • Visul unei dimineți ploioase (needs the perfect picture and a satisfying closure)
  • Dragon Tales – ACT I (needs thought-gathering)
  • Follow-up on Ferma Animalelor, Ferma de Lapte (needs a bit of determination and some info)
  • Digital Artist Recommendation – Dragon Art from deviantArt (needs a lot of free time and some further research)
  • Dragon Tales – Interludium I (thinking of it)
  • Umbre de seară (needs better physics and emotion)
  • De ce sunt curcubeele curbate? (needs quite a bit of time, actually)
  • Dance with me (just a thought)
  • Movie Recommendation (haven't seen a worthy movie recently)
  • Music/Artist/Band Recommendation (haven't followed this thoroughly yet)

Maybe posting this list will help me into actually getting the time and putting them down...    


First Contact

Source: StarCraft Legacy: First Contact

At the end of the 25th century, in high orbit over the fringe planet Chau Sara, the first volatile human contact with alien life was made. The Zerg hive spores had infested the topsoil of the planet, even now turning the planet's inhabitants to the will of the Zerg Overmind. High Templar Tassadar, Executor of the Koprulu Expeditionary Fleet, was ordered by the Protoss Conclave to burn the subtly-infested Terran worlds. Thinking that the humans could still be saved, Tassadar personally scouted the planet in his command ship, the Gantrithor, in order to confirm the extent of the infestation.


The Battlecruiser commanders of the Lomak, the Gettion and the Nikita were ordered to investigate the unexpected warp signatures detected by the Confederate scanners. Commodore Brownfield, fearing another rebel incursion into Confederate space, boldly led the Battlecruisers against this new threat. Yet this threat was far more than he, or even humanity, had bargained for.


Judicator Aldaris contemplated the fate of the humans in his sanctum, aboard the Arbiter command ship. On the Koprulu expedition, Aldaris represented the will of the Protoss Conclave. He expected that these Zerg which have gripped the Terran fringe planets were a far greater threat than anyone ever realized. Aldaris knew that Tassadar, who was the most vocal of the Templar to question the Conclave's judgments, wished to spare the humans. Yet, the Conclave's decree could not be ignored. Aldaris relayed their mandate to Tassadar, and knew that even he would not dare disobey a direct order from them. As expected, Aldaris soon received confirmation from the Executor. He nodded and contacted the fleet. "It is time," Aldaris intoned, "Configure your ships for dimensional recall."


Private Deckard, on a routine patrol of the peaks of Chau Sara, received an incoming transmission. Reports were flooding in from the capital city of Los Andares: all Confederate ships had been inexplicably destroyed. Even now, a few of the remaining vessels which lingered in low orbit began plummeting towards the surface. Some could be seen with the naked eye as their wreckage blazed across the sky, leaving a trail of fire in their wake. Attempting to catch a glimpse, Private Deckard stepped out of his vehicle and onto the precipice of Atina canyon...


With a heavy heart, Tassadar powered up the fleet's weapons systems and unleashed a surgical barrage of primal energies upon the unsuspecting planet. The weapons, fired with uncanny precision into the tectonic fissures, caused massive fluctuations within the planetary mantle, leaving the planet devastated and crumbling from the inside out. Aside from a pocket of Marines hidden in a fortified bunker deep below the planet's crust, there were no survivors. The first contact has been made, and the StarCraft universe will never be the same.