Caught by the torrent of life

Je suis malade

Ah, toamnă, cât de perverși sunt strugurii tăi,
Strugurii cu boabele lor tari, rotunde și colorate
În roșu, negru, alb
O să strivesc odată un bob de strugure de sfârcul tău,
Întotdeauna am dorit să văd care-i mai tare.

O să-l desprind de pe ciorchine,
O să îl țin delicat de pieliță,
Ș-apoi o să te-mpung cu el
Până când ori bobul de strugure ori sfârcul întărit al sânului tău va ceda.
Și-o să întind sucul roșu în jurul bobului tău de strugure
Până când n-o să mai fac diferența: care-a fost bobul, și care-a fost mustul?

De parcă n-ar fi destul, o să iau un ciorchine întreg
Și-o să te pun să-l tescuiești între picioare.
Altfel, o să-l zdrobesc pe muntele tău cu bărbia
Ș-apoi o să știu
Care-al cui must a fost.

Mai apoi o să-ți strecor `năuntru o boabă, sau două, trei...
Și-o să te trag aproape, să le zobesc degrabă,
Până când mustul tău și-al strugurilor tăi perverși
(ah, toamnă, cât de tari ți-i simt în palmă)
Va deveni VIN...

Ș-atunci am să mă-mbăt cu vin, cu must, cu tine,
Parce que je suis malade... du ton raisins et du toi...

Je suis malade du toi...

A TO DO list (things I have on my mind, but don't get around to post them):

• Follow-up on RETEZAT National Park – one of the New 7 Wonders Finalists (needs some research for articles and photos – when will I get my own?)
  
• Book/Saga review: A Song of Ice and Fire (needs a lot of determination and free time)
  
• Visul unei dimineți ploioase (needs the perfect picture and a satisfying closure)
  
• Dragon Tales – ACT I (needs thought-gathering)
  
• Follow-up on Ferma Animalelor, Ferma de Lapte (needs a bit of determination and some info)
  
• Digital Artist Recommendation – Dragon Art from deviantArt (needs a lot of free time and some further research)
  
• Dragon Tales – Interludium I (thinking of it)
  
• Umbre de seară (needs better physics and emotion)
  
• De ce sunt curcubeele curbate? (needs quite a bit of time, actually)
  
• Dance with me (just a thought)
  
• Movie Recommendation (haven't seen a worthy movie recently)
  
• Music/Artist/Band Recommendation (haven't followed this thoroughly yet)
  

Maybe posting this list will help me into actually getting the time and putting them down...    

"Women would be amazed if they knew what men desire about them. Yes, of course, they want to see women naked and supine and melting, but male desire is far more readily stimulated by what the oblique glance discovers: the parted lips, the micron of eyelash which the mascara brush missed, the changing angle and shadow of cleavage, the bra-strap alternately displayed and covered up, the ripe-camembert plumpness at the edge of hips. There is, inside every adult man, a relentless Peeping Tom, a perennial 14-year-old boy, still amazed by the phenomenon of women on display, flagging their sexuality, their availability, with every square inch of visible flesh, clothing, make-up and curve.
…
We desire the personality that we discern in the walk, the clothes, the laugh … We look, and sigh, and wish to do certain things to her, first urgently, then luxuriantly, and keep doing it indefinitely; but we also hunger to have her do certain things to us, unimaginable though it may seem – we want her to want us. We don’t just want her surrender, like a slave captured in battle; we want her approbation, her adoration; we want to enchant her to desire us back. For, no matter how humble we feel before the dizzying fact of female beauty, men are just as narcissistic as women."

John Walsh (via acum aici cu mine) (via nightmare brunette) (via mandalay) (via gauntlet)

Ochi albaștri.
Clari precum cerul senin de vară.
Buze virgine care cer desfătare.
Fund îmbietor și sâni sfredelitori, ce n-au cunoscut mângâieri pasionale.
Troleu.

Ochi gri-verzui.
Ademenitori, într-o seară ploioasă.
Gură mușcată de sărutări.
Sâni obraznici, încercând să se elibereze de strânsoare.
Metrou.

Ochi căprui, de ambră.
Pătrunzători, curioși, vor să afle tainele vieții și tainele sufletelor.
Păr ușor ondulat, cercei drepți.
Piele de chihlimbar, sâni rotunzi și mari, cam cât să îmi încapă în palme.
Depeche Mode și In Your Room.


Coapse pline de viață, fremătând ușor.
Pântec ce tresaltă unduitor, așteaptă seva albă a vieții.
Roz purpuriu.



Care-i scopul meu în viață?
Să-mi asigur nemurirea.
Și mai mult decât atât, să pot spune că am făcut totul după cum am vrut eu.


----------------
Listening to: Vangelis - Islands Of Coral
via FoxyTunes

"Femeile nu-s mulțumite decât când ceea ce le oferi i-a fost smuls prin violență alteia.
Nu lucrul în sine contează: ci victoria obținută."

Un bărbat care întâlnește un cuplu și îi place de femeia din acel cuplu (fizic, mental, spiritual)
O femeie care întâlnește un cuplu și îi place bărbatul din acel cuplu (fizic, mental, spiritual)


Oare ăsta să fie motivul pentru care nu am reușit niciodată să am cu adevărat o relație?
Oare de-asta încă le “stimez” pe toate femeile care au trecut prin viața mea? Pentru că am realizat că într-adevăr aveau dreptate când spuneau că nu se pot ridica la așteptările mele? Sau cel puțin așa credeau atunci...
Pentru că nu simțeau “bucuria” de a mă fi câștigat? Furat? Dobândit?

De ce s-au întrebat toate, pe rând, ce-au făcut să mă merite?
Răspunsul pare simplu: pentru că nu au făcut ele însele ceva încât să ajungă la mine.
Le-am fost dat, și nu au avut tăria psihică să accepte că unele lucruri se întâmplă pur și simplu, că nu e nevoie să le ceri cuiva, să le furi cuiva…
Nu au înțeles că e suficient să îți dorești ceva suficient de mult ca să îl primești.
Nu au înțeles că se poate primi fără să fi cerut.
Nu au știut să primească ceva ce nu au cerut. Și au fost incapabile să dea înapoi la fel de mult. Sau cel puțin așa au crezut, și nu am putut să le conving de contrariu.

Să dai și să primești este lucrul de bază al unei relații. Repet: de bază.
Baza am atins-o de fiecare dată. E atât de ușor.

Dar pentru ca o relație într-adevăr să reușească, îmi pare mult mai important să dai, să primești, și să dai înapoi.
Să fii un pendul – oscilator armonic – cu oscilații întreținute.
Un pendul lăsat sub influența gravitației urmează o mișcare oscilatorie amortizată.
Eventual, în cele din urmă, se oprește în poziția de repaus, în punctul de echilibru stabil: energie potențială minimă, energie cinetică minimă.
Pentru mine punctul ăla echivalează cu moartea.

Nu o să mă mulțumesc niciodată să îl accept fără luptă, dar nici nu am pic de milă pentru cei care… țin morțiș să ajungă acolo…