Winter is Coming









Eleganta Ariciului (Prolog)

România, martie-aprilie 2010
Florăria arhicunoscută din oraş. Florăreasa, o doamnă între două vârste (mai aproape de cea de-a doua), cunoştinţă de ceva vreme.
Sunt acolo pentru a alege câteva aranjamente, flori pentru nuntă, mire, mireasă, cavaleri şi domnişoare de onoare. Ia ceva vreme, pentru că nimeni nu e hotărât.

Apare o cucoană între două vârste (mai aproape de prima), aşteaptă câteva minute, şi apoi începe:
- Îmi puteţi face un aranjament? Că văd că la dânşii mai durează şi noi ne grăbim... Nu ne interesează preţul, că noi nu ne uităm la bani, şi nu suntem mofturoşi... Dar să fie nişte flori frumoase...
- Ce v-aţi dori? întreabă florăreasa care de mult nu mai are muşteriii de odinioară. Afacerile cu flori nu mai sunt... plăcere, sunt... afaceri...
- Păi ceva de sezon... Uite, o gladiolă, un bambus ceva... nu ne uităm la bani, să ştiţi... da' îl puteţi face mai repede? că ne grăbim, nu ca dânşii...
- Ce altceva mai doriţi? întreabă florăreasa, care se descurcă greu printre glastre, nu ajunge la florile pe care i le arată tipa...
- Păi şi din-aia, şi din-aia... nu, nu aia, că e ofilită, şi unu' din'ăla, cât face?... AŞA SCUUUMP?? Nu, nu-l mai puneţi, luaţi-l p-ăla de lângă că e mai mic. E şi mai ieftin, nu? Că noi nu ne uităm la bani... Da' vă mişcaţi mai repede, că suntem în întârziere... În cât timp e gata buchetu'?
- O jumătate de oră, îi răspunde florăreasa ameţită de mişcare, flori şi bani...Şi nu în ultimul rând de porunci...
- Bine, zice tipa... E şi 42... venim la şi 12 să îl luăm, da? Da e gata, da? că ne grăbim, şi nu ne uităm la bani... La şi 10 suntem aici să îl ridicăm...

Spania, aprilie-mai 2010.
Undeva pe Costa Brava, în orăşelul Tordera. Suntem la o "seară medievală".
După ce intri, după ce ţi se verifică biletul, ţi se dă o coroană de hârtie, cum au la Mac sau mai ştiu eu ce fast-food, numai că pe astea nu e niciun nume de fast-food. E scris "Comte de Valltordera". Asta în timp ce stai la coadă să faci poze cu Contele şi Contesa de Valltordera. Toţi se mişcă în ordine, nu au de ce să se grăbească, mai e până începe spectacolul. Care nu începe până nu sunt prezenţi Contele şi Contesa, ori ăştia stau la poze cu noi.
Am trecut de fotografie, acum aştept să intru în sala de spectacol. Cât stau la coadă, îmi arunc ochii prin castel. În spatele decorului pentru fotografiile cu Contele şi Contesa, văd un tip între două vârste, mai aproape de prima. Are un coif-coroană cum am şi eu. Se uită puţin în gol. Nu ştiu cât vede el din cărucior, dar eu văd suficient. Contele şi contesa vin şi fac poze şi cu el. Nu pare surprins sau peste măsură de fericit. La ei este un lucru obişnuit să tratezi un paraplegic la fel ca pe orice altă persoană.
Îmi aduc aminte de episodul din ţară, şi îmi vine un gust amar.


Mai avem mult până departe.

Începutul spectacolului durează cel puţin 45 de minute, timp în care Contele şi Contesa salută sala în vreo 25 de limbi...


TV Series | Reco of the Week | LOST

Sau ce se intampla daca:
- ai vazut sezoanele 1-5
- la un an dupa ce s-a terminat serialul te decizi sa vezi ultimul sezon

Pai e simplu:
- vezi pe sarite ultimul episod din sezonul 5, ca sa iti mai aduci aminte ce naibii se ma intampla
- vezi episodul "pilot" (sau episodul 0) al sezonului 6, care oricum te trece prin tot ce a fost pana acum
- vezi si episoadele 1 si 2, ca sunt un singur fisier
- vezi si episodul 3, ca nah, e LOST si se termina in coada de peste...

Press play... (daca le aveti...)

A fost, este si va ramane serialul de televiziune preferat. Cu toate ca nu raspunde la toate intrebarile ridicate pe parcurs, cu toate ca mai are si episoade de umplutura (adica episoade care ridica intrebari la care mai mult ca sigur nu vei primi raspuns, just for the fun of it), cu toate ca unele chestii par total aiurea sau imposibile, sau ne-la-locul lor, este serialul de televiziune care m-a captivat cel mai mult si inca ma captiveaza. Enjoy...


Songs | Reco of the week | Nothing else matters

Despre Metallica s-au spus suficient de multe incat eu sa nu mai am ce spune.
Despre Nothing Else Matters s-au spus suficient de multe incat eu sa nu mai am ce spune.
Cat despre cover-uri... si ele sunt la fel de multe, si mare parte la fel de bune.
Azi, insa, ce ma intereseaza pe mine mai mult este...

O dedicatie speciala pentru fetita mea...
"So close no matter how far"
"Nothing else matters"


Hello World!

Gata, am deschis un nou blog.
Nu este al meu, ci... veti vedea.


Bine ai venit!


(Daddy Cool - Jurnal de povesti)


Teaser...


In the news...

New blog soon to be created...
Lots of news, lots of pictures, lots of interesting stuff...

Stay tuned!


Da Capo



Şi iar încep, iar răscolesc, iar răsfoiesc.
Gînduri îmi tresar în minte, se voalează ca o adiere de vînt.
Ce voiam să spun? La naiba, să scriu pe ceva, pe-un şerveţel măcar...

Pînă ajung eu acasă, pînă deschid calculatorul, pînă...
Alte griji îmi invadeaza mintea, telefonul de serviciu îmi invadeaza teritoriul.

Încă o zi, încă o săptămînă, am făcut atîtea, mai am atîtea, mai vreau atîtea.
Să scriu, să citesc, să îmi pun ceva ordine în gînduri.



Pană.
Am pus muzica pe shuffle, şi trec prin
Smokie,
Irene Cara,
bag Metallica,
ceva Malmsteen,
caut Satriani pe Youtube.
Winamp ma surprinde cu Armik si UB40.
Johnny Halliday.



Şi totuşi, The Killers - Everything will be alright. Dj Alligator - Welcome to future.
Meiko Kaji - The Flower of Carnage (asta-i din Kill Bill, dacă v-ajută)



Pană.
Pană de idei, pană de taste.
În niciun caz de evenimente, pentru că de-aia am luat aşa o pauză mare de scris.
Şi de citit, şi de comentat, şi de fotografiat, şi de postat, şi de....

Pe scurt, m-am căsătorit. Deja de luni bune.
Pe lung, avem musafiri.
Permanenţi. De la începutul lui august încolo. Sau sfîrşit de iulie.
Doi îngeri încap într-un singur trup?
Leoaică tînără, iubirea...
încă nu muşcă, încă nu zgîrie.
Doar toarce, se întoarce, loveşte. Sau în fine, mîngîie şi gîdilă.
Pămînt, Apă şi Foc.
De ce altceva mai are nevoie o cărămidă? Prima cărămidă construită.
I told you I'd show you the magic that us People do.


Cohen - Hallelujah.




Şi apoi Ace of Base - Da Capo.


nu, încă nu trag cortina.
probabil o să scriu şi mai puţin ca pînă acum.
probabil o să pornim un alt blog, pentru noi.
şi poate un altul pentru ea.
cu siguranţă nu foarte curand.
peace

deep purple - anya.


şi neapărat Styx - Boat on the River
HINT: press PLAY...

yes, the blog "logo" picture will be changed in the "near" future.


Sponsorhip | Birds

This week's sponsored pages are about birds art, more precisely seagulls art.
You can also see my artwork, and if you are a member, you could vote for me ;D
Here's a link to my "Keeper of the citadel" (you can also order prints or whatever... :D )

Enjoy!


Sponsorship | Watermelons

So, I've recently joined FAA just to see what reactions people have to my photographs.
Therefore, just to have a bit of visibility, I'll be sponsoring (posting links to different galleries) from time to time.

Well, 'nuff said, here's a link to some nice watermelon photos, watermelon art.

'Njoy!


Quote of the day



Există bătălii pe care e bine să le ocoleşti; nu din teamă că le-ai putea pierde, ci pentru că ai deveni ridicol câştigându-le.
Gelu Negrea

În altă ordine de idei, un remix de care îmi era dor...




SMILES

2 pareri

Ok, nu-mi sta in fire sa dau copy-paste din alta parte, dar asta merita.
Sursa: mioritice.com

Urmatoarele intrebari despre Australia provin (sau ar putea) de la potentiali vizitatori. Raspunsurile sunt cele oferite in realitate de catre oficialii site-ului care au, in mod evident, simtul umorului...

I: Bate vreodata vantul in Australia? Nu am vazut niciodata la televizor ca ar ploua, deci cum cresc plantele? (intrebare venita de la cineva din UK)
R: Importam toate plantele gata crescute iar dupa aceea doar stam prin preajma privindu-le cum mor

I: Voi putea vedea canguri pe strada? (intrebare venita din USA)
R: Depinde cat de mult alcool veti bea.

I: As vrea sa merg pe jos de la Perth la Sydney - pot urma sinele de cale ferata? (intrebare venita din Suedia)
R: Sigur, sunt numai trei mii de mile, luati multa apa cu dvs.

I: Este periculos sa umbli prin tufisuri in Australia? (Suedia)
R: Deci este adevarat ce se spune despre suedezi.

I: Exista ATM-uri in Australia? Imi puteti trimite o lista a locurilor unde se afla acestea in Brisbane, Cairns, Townsville si Hervey Bay ? (UK)
R: Cumva ultimul dvs. sclav a murit?

I: Imi puteti da cateva informatii despre cursele de hipopotami in Australia? (USA)
R: A-fri-ca este continentul acela in forma de triunghi la sud de Europa. AUSTRALIA este insula aceea mare din mijlocul Pacificului care nu are.....sau mai bine nu. Sigur, hipopotamii se intrec in fiecare marti noapte in Kings Cross. Veniti dezbracat.

I: In care directie este nordul in Australia? (USA)
R: Stati cu fata la Sud apoi rasuciti-va cu 180 grade. Contactati-ne cand sositi si va vom da si restul detaliilor.

I: Pot aduce cu mine tacamuri in Astralia? (UK)
R: De ce? Folositi-va degetele cum facem si noi.

I: Imi puteti trimite programul Corului de baieti din Viena (Vienna Boys' Choir)? (USA)
R: Austria este tara aceea micuta invecinata cu Germania , a carei......sau mai bine nu. Sigur, Vienna Boys Choir canta in fiecare marti noaptea in Kings Cross, imediat dupa cursa de hipopotami. Veniti dezbracat.

I: Pot purta tocuri inalte in Australia? (UK)
R: Sunteti politician britanic, nu-i asa?

I: Exista supermarket in Sidney si laptele se gaseste pe tot parcursul anului? (Germania) R: Nu, noi suntem o civilizatie pasnica de vanatori/taietori de lemne. Laptele este ilegal.

I: Va rog trimiteti o lista a tuturor medicilor din Australia care pot distribui ser impotriva veninului de sarpe cu clopotei. (USA)
R: Serpii cu clopotei traiesc in America, care este locul de unde veniti dvs. Toti serpii australieni sunt perfect inofensiv, pot fi prinsi in siguranta si tranformati in animale de casa.

I: Am o intrebare despre un animal faimos in Australia dar i-am uitat numele. Este un fel de urs si traieste in copaci. (USA)
R: Se numeste urs cazator (Drop Bear). Se numeste astfel pentru ca pica din arborii de cauciuc si mananca creierul oricui trece pe sub acestia. Ii puteti speria stropindu-va cu urina umana inainte de a iesi la plimbare.


Books | Reco of the week | Neil Gaiman - The Graveyard Book

Kiss a lover
Dance a measure,
Find your name
And buried treasure...

Face your life
Its pain, its pleasure,
Leave no path untaken

Tonight, I was supposed to be at a concert. Totally slipped off my mind, for various reasons, but this got me around to finishing reading my first Gaiman book.

I've heard not long ago of Neil Gaiman, brought to my attention by a fellow reader who mentioned "American Gods". Thought that would be interesting, never got around to actually buying and reading it. And then I realised Gaiman also wrote Stardust, which I had previousely watched in cinema, and... liked...

Third time's a charm, they say. And when Romanian Publishing House NEMIRA announced they were preparing 2009 Hugo Award winning The Graveyard Book, I finally decided I had to read something by Neil Gaiman. Enters Bookdepository, a recently discovered friend in terms of books, and here we are.

That's the story behind getting to read indeed one of the best piecese of fantasy I've read in a while. I'm not going to tell you much details about the story inside the book, as I am sure Gaiman fans already know about it. Ok, maybe just a little, just a teasing hint of what macabres awaits you in the shadows...

For some personal reasons, my most favourite writing for children (and grown-ups, even) has been Kippling's The Jungle Books. Have you read it? It's a fascinating story of a boy grown by a wolves' family, somewhere in the Indian jungle. Well, the story in The Graveyard Book is... the story of an orphaned boy that ends up in a graveyard and is raised, exactly, by its inhabitants.

The chapters are written in the tone of short stories and introduce the reader to a fascinating world of the dead, the living, and the inbetween: you've got the regular inhabitants of graveyards, and then there's Silas. You've got ghouls, and then there's Miss Lupescu. You've got the living that dance with the dead, the drowned and burned witch of the potter's field, the poet, the architect, the doctor, the Roman,... and then there's the Jacks-of-all-trades, the ones that killed the boy's family in the first act.

Years pass-by and our protagonist gets to learn the ways of the dead, the ways of the living, what it's like to live among the dead and what it's like to feel the envy of the living.

Each chapter has its own charm, every phrase lets you wondering what's he going to do next, and every character fits into the scene as a piece of the puzzle. Even if the story is chronologically linear, it's only in the end that you get to see all pieces of the graveyard puzzle come into place, to succumb to the alert writing, to want more, to hope, to fear, to wish, to long, to dispair and to finally accept.

Of all characters, brilliantly presented by the author, my favourites (and probably not only mine), were obviousely Silas, the boy's Guardian, neither dead nor living, and Miss Lupescu, the boy's teacher. Silas is a member of the Honour Guard and it is hinted at that he is a vampire, but never out-right stated in the book (yet Gaiman has confirmed Silas as a vampire in interviews). In regards of Miss Lupescu, I will only tell my non-Romanian readers that her name is Romanian and comes from Lup (= wolf) and escu (common Romanian name suffix). Now go figure what she can do... :D

Hmm... looks like I haven't said much of the main character, the baby that survives the killing... Oh well, that's because he's just... Nobody... :D


Ok, enough is enough, I should rest here and not spoil the goods for you guys out there wanting to read the book. It's a great children's fantasy novel and I definitely recommend it for lecture, for your child, or for the child in you...


Songs | Reco of the week | James Last - This is my song


Demult, tare demult.
Mulţi probabil nici nu ştiu despre ce e vorba.
Nu mai contează.
Feeria mi-a făcut o bucurie postând melodia asta.
Mulţumesc.
Doar atât: închide ochii şi lasă-te purtat de vânt.


Of Books and Books (3)

Ei bine, deşi plănuiam să revin în forţă anul acesta, o priză defectă m-a ţinut puţin departe de calculator. Nu zic cât timp, mai degraba zic că am reuşit să o repar, ca un injiner ce sunt. Care este.

Eh, până să mă apuc să vă povestesc de drumuri şi poze şi cărţi (mai în detaliu adică), na că prinsăi o leapşa de la Feerica Enciclopedică, iar leapşa asta sună cam aşe:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Până acum multă vreme obişnuiam să le îndoi. Până m-a prins mama şi mi-a ars vreo două pe cocoaşă că îndoisem câteva pagini din Papillon, pe care o citeam amândoi în acelaşi timp. Mai nou folosesc semne de carte, dacă îmi sunt la îndemână, altfel orice pastă de celuloză este un potenţial semn de carte. De la cartoane până la hârtie... de unică folosinţă.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

Am gusturi destul de greu de ghicit, aşa că majoritatea cărţilor din bibliotecă sunt achiziţie proprie. Ultima carte primită cadou, de care îmi aduc aminte, a fost Dune, undeva prin gimnaziu. Să tot fie vreo 10 ani de atunci. Later Edit: da, se pare ca devin uituc. Am primit anul trecut Lumea Sofiei, dar prima parte a cartii m-a dezamagit. Inca nu am terminat de citit nici pana acum. (thank you, dear!)

3. Citiţi în baie?

Binenţeles! Cosmopolitan şi Tabu (!?). Ei, hai că mai glumesc şi eu. Dar da, sunt supus acestui obicei preponderent masculin de a petrece un anumit timp în compania unei cărţi. Este totuşi vorba de "idle-time", care trece mult mai interesant cu o lectură plăcută. De cele mai multe ori citesc reviste în locul cu pricina...

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Hmm... mi-a trecut la un moment dat prin cap să scriu ceva... un fel de continuare sau replica a Romanului Adolescentului Miop. Pentru că eram adolescent şi miop. Ar fi ieşit probabil un jurnal... M-am lăsat după primele 2 pagini.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nah, întotdeauna este loc de îmbunătăţit, dar majoritatea colecţiilor sunt destul de reuşite încât să atragă atenţia cititorilor. Dacă ar fi de menţionat, aş aduce aminte de Nautilus de la Nemira (căreia îi aparţine majoritatea cărţilor din bibliotecă) şi nou apăruta antologie SF românesc de la Millennium Press, care sper să dureze cât mai mult şi să cuprindă cât mai multe titluri.

6. Care este cartea preferată?

Oooh, asta e o întrebare capcană. Lista e lungă, pentru că nu am doar o carte preferată. Prima din listă ar fi seria Dune, urmată foarte îndeaproape de seria Cântec de Gheaţă şi Foc a lui Martin sau seriile Ender şi Umbrele lui Orson Scott Card, dar lista cuprinde şi titluri "clasice" româneşti precum operele lui Eliade (Sacru şi Profan, Mayitrei), Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Marin Sorescu... În general sunt un devorator mai degrabă de proză decât de poezie, dar Nichita Stănescu ocupă un loc fruntaş din punctul ăsta de vedere.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Când eram mai mic obişnuiam să recitesc în special cărţile de aventuri – Jules Verne, Dumas – dar cum în ultima vreme nu am prea avut foarte mult timp la dispoziţie, m-am rezumat doar la prima lectură a cărţilor.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Sincer nu m-ar atrage foarte mult, în principal pentru că o parte a lor au trecut de mult în alte tărâmuri, iar în al doilea rând pentru că nu aş şti ce să spun...

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Câtă vreme e cineva care să asculte şi să poarte o discuţie frumoasă, cu siguranţă. Asta înseamnă în primul rând să aibe aceleaşi gusturi ca şi mine. În ultima vreme, însă, am început să mă gândesc (şi să fac mai multe în sensul ăsta) să scriu review-uri ale cărţilor citite pe blog. Nu că n-ar avea cine să mă asculte sau cineva cu care să port discuţii frumoase pe marginea lecturilor, sau pentru cine ştie ce trafic, dar pentru că mi se pare o idee bună să notez câte ceva despre ce mi-a rămas în minte.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

De cele mai multe ori, genul scrierii. Urmează autorul, iar dacă nu îl cunosc, review-uri sau impresii ale prietenilor.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Hmm, şi aici ar fi o listă destul de lungă, ce cuprinde titluri foarte diverse, de la Sacru şi Profan al lui Eliade, că tot am amintit-o, până la Cel mai iubit dintre pământeni sau Dune. Depinde de preferinţe.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

De cele mai multe ori, în pat. Întotdeauna în autobuz, autocar sau metrou, când am ceva timp la dispoziţie.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Asta cam depinde de stare. Şi de playlist. Pentru că îmi place muzica cel puţin la fel de mult ca şi cititul, nu am probleme să ascult muzică în timp ce citesc, sau să nu ascult deloc.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Am încercat, dar de cele mai multe ori am renunţat după câteva pagini. De câteva ori am printat ce vroiam să citesc, dar asta se rezumă la câteva povestiri SF publicate pe un site pierdut de pe net. Tot celuloza-i de bază.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Foarte rar am împrumutat. Poate numai când chiar nu am găsit cartea să o cumpăr. Mai luam câte ceva de la bibliotecă, de vreo două ori am împrumutat de la prieteni (una din cărţile Dune şi Test de fiabilitate – George Anania), dar prefer cărţile proprietate personală.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O altă lume. În care totul este posibil. Un "cum ar fi, dacă ar fi". Cea mai bună metodă de antrenare a imaginaţiei, chit că e o poveste romantică, un roman SF sau o documentare istorică.


 

Ei bine, dragilor, acestea fiind spuse, îndemn leapşa spre Miss Deianeira, că tot n-a mai scris ea de ceva vreme, către Daianara, dacă or vrea să răspundă. Mi-ar plăcea să văd şi răspunsurile Anotimpurilor Colorate sau ale Micilor Minuni. Evident, oricine îşi doreşte poate prelua aceste câteva întrebări...



----------------
Listening to: Brian Kontini - Itsy Bitsy Teenie Weenie Yellow Polka Dar Bikini
via FoxyTunes