Caught by the torrent of life

Je suis malade

Ah, toamnă, cât de perverși sunt strugurii tăi,
Strugurii cu boabele lor tari, rotunde și colorate
În roșu, negru, alb
O să strivesc odată un bob de strugure de sfârcul tău,
Întotdeauna am dorit să văd care-i mai tare.

O să-l desprind de pe ciorchine,
O să îl țin delicat de pieliță,
Ș-apoi o să te-mpung cu el
Până când ori bobul de strugure ori sfârcul întărit al sânului tău va ceda.
Și-o să întind sucul roșu în jurul bobului tău de strugure
Până când n-o să mai fac diferența: care-a fost bobul, și care-a fost mustul?

De parcă n-ar fi destul, o să iau un ciorchine întreg
Și-o să te pun să-l tescuiești între picioare.
Altfel, o să-l zdrobesc pe muntele tău cu bărbia
Ș-apoi o să știu
Care-al cui must a fost.

Mai apoi o să-ți strecor `năuntru o boabă, sau două, trei...
Și-o să te trag aproape, să le zobesc degrabă,
Până când mustul tău și-al strugurilor tăi perverși
(ah, toamnă, cât de tari ți-i simt în palmă)
Va deveni VIN...

Ș-atunci am să mă-mbăt cu vin, cu must, cu tine,
Parce que je suis malade... du ton raisins et du toi...

Je suis malade du toi...