Ăsta e sensul vieții: bărbatul să-și găsească o femeie, femeia să-și găsească un bărbat, o creatură cât mai diferită, și apoi să facă împreună copii sau să-i aibă în orice alt mod, dar să-i crească și să-i privească făcând același lucru, generație după generație, astfel ca atunci când vor muri să știe că vor fi permanent o parte din marea rețea a vieții. Că nu sunt un subiect închis, că nu dispar.
[...]
Este moștenirea noastră genetică. Nu numai dorința noastră sexuală - asta poate fi deformată în orice sens, și adesea și este. Și nici doar dorința de a avea copii, căci mulți oameni nu au niciodată parte de asta și totuși sunt cuprinși în rețea. Nu, e o foame mai adâncă de a găsi o persoană de celălalt sex, acel sex diferit și înspăimântător, și de a avea o viață împreună. Chiar și bătrânii care au depășit vârsta căsătoriei, chiar și oamenii care știu că nu pot avea copii, tot sunt dornici de așa ceva. În adevărata căsătorie două persoane diferite devin, pe cât pot mai bine, una singură.
[...]
Vorbesc despre o trăsătură de care rasa umană are absolută nevoie pentru a avea succes. Lucrul care ne face să nu fim nici animale de turmă, nici solitare, ci ceva intermediar. Lucrul care ne face civilizați sau cel puțin civilizabili.
Orson Scott Card, Umbra marionetelor
----------------
Listening to:
Eurythmics - When Tomorrow Comesvia
FoxyTunes
3 pareri:
Râdeam acum ceva vreme cu o prietenã, cã eu ziceam cã as vrea copii pentru ca atunci când nu mai sunt eu în stare sã urc pe munte, sã merg în excursii cu cortul, sã beau pânã dimineatã, sã mã bucur cã mãcar pot sã aduc bucuria asta altcuiva, cuiva pe care eu l-am învãtat tot ce stie.
Prietena mea zicea cã eu sunt prea altruistã si cã ea nu vrea copii, pentru cã dupã aceea i-ar fi pur si simplu ciudã cã ei fac chestiile pe care ar vrea ea sã le facã, dar nu mai poate.
Si la faza asta am fãcut o comparatie care mie mi se pare absolut genialã în ceea ce priveste copiii: "E ca si cum ai merge într-un bar si ti-ai lua o bere, pe care dupã aceea ti-ai da seama cã nu mai poti s-o bei. Nu te face sã te simti mai bine dacã i-o dai unui prieten care nu are bani de una, decât s-o lasi asa, începutã, pe masã, ca s-o arunce chelnerul?"
Hm. Ideea de a face copii care sa-ti transmita genele. Not bad. Sunt multi oameni pe care i-as incrucisa, si pariu ca urmasii lor ar fi interesanti. Dar oamenii nu se incruciseaza dupa cum vreu eu.. the Bene Gesserit plan does not work here. [urasc tastatura in germana de acasssssa]
"Nu, e o foame mai adâncă de a găsi o persoană de celălalt sex, acel sex diferit și înspăimântător, și de a avea o viață împreună."
Still scary. But definitely less scarier than when I was 19. Eternity seems to get less scary as you grow older.
Ziceam acum ceva vreme intr-un post (nu-l mai caut, ca mi-e lene) ca eu consider scopul meu in viata (sau ma rog, scopul vietii in sine) acela de a "deveni nemuritor".
Exista mai multe metode pentru a obtine lucrul asta, iar transmiterea genelor mi se pare cel mai la indemana pentru (aproape) fiecare. E un scop inscris in semnatura noastra de ADN, incurajat (sustinut) de majoritatea legilor umane, recunoscut de majoritatea religiilor si... chiar placut :D.
Iar scopul asta il vad eu venind cu acea foame adanca de a trai cu cineva, chiar daca ti-a trecut vremea, chiar daca nu poti avea copii. Foamea de a nu fi singur. Nu stiu de altii, dar pe mine ma prinde chestia asta la fix.
Si da, nu-mi pot imagina (vazandu-i pe ai mei) bucurie mai mare decat aceea de a-ti creste copii, de a crea lucruri alaturi de ei, de a-i vedea transmitand o parte din tine catre posterioritate.
Suna putin "lame", poate, dar nu vreau sa raman in istoria omenirii precum Hitler, nu pot spera sa raman in istoria omenirii precum Mandela, asa ca imi ramane la indemana o singura posibilitate.
Trimiteți un comentariu