Să te învăţ codul Morse...


Camera era deja inundată de lumina soarelui când Ea intră... Simţi căldura reflectată pe degetele picioarelor, uscând şi ultimele picături de apă. Înaintă până în mijlocul camerei, picioarele afundându-i-se uşor în covorul moale, de lână.

"Cum s-ar simţi textura covorului pe spatele meu?" se întrebă, dar alt gând o nelinişti.
"Unde s-o fi ascuns?"
"Poate a plecat după flori" îi surâse o idee, dar zâmbetul i se aşeză mai clar pe faţă când îl simţi în pragul uşii dormitorului, în spatele Ei.


"Unde mi-ai fugit?" îl întrebă surâzând. "Te ascundeai de mine?"

"Nu, draga mea, cum poţi spune aşa ceva?" îi răspunse El, prefăcându-se supărat. Zâmbi, totuşi, continuând. "Vroiam doar să îţi admir picioarele după ce ai ieşit de la duş. Eram curios să îţi văd coapsele, să mă minunez de curba feselor iţindu-se uşor de sub prosop..."

"Şi cum îţi par?" îl întrebă şăgalnică, ridicându-se uşor pe vârfuri şi aplecându-se puţin în faţă pentru a-şi dezveli mai mult şi mai ademenitor formele.

Pentru o clipă, rămase tăcut. Se uimi de cum îi străluceau picioarele in soare, muşchii uşor întinşi dar relaxaţi ai gambelor, tendoanele genunchilor, coapsele uşor plinuţe, şi fesele, curbate suficient cât să-l întărâte... Şi ea, aplecată cât să întrevadă o buburuză desfacându-şi aripile, gata să zboare, între picioarele ei... O picătură de apă alunecă uşor pe coapsa dreaptă, ajunse la genunchi, se opri pentru o clipă, nehotărâtă parcă, sau mai degrabă părând să îşi ia inima-n dinţi şi să se aventureze pe tărâmul stăpânit de soare; mai coborî doar puţin, înainte de a se evapora...

"Arată fain..." spuse în cele din urmă, pe un ton puţin neutru; simţind cum zâmbetul începe să-i dispară de pe faţă, adăugă repede:
"... ca întotdeauna, draga mea..."
Ca să întăreasca parcă cele spuse, se apropie de ea şi îi cuprinse mijlocul cu braţele, peste prosop...

"Frumos mai ştii să minţi..." îi reproşă ea, chicotind.
"Taci şi sărută-mă!" îi replică scurt, pe un ton imperativ, care avu imediat efectul scontat.

Ea îşi răsuci capul şi îşi ridică puţin corpul, pentru a ajunge la buzele însetate. Braţele i se îndreptară către ceafa lui, îl prinseră puternic de păr şi îi împinseră capul înspre ea. Mişcarea îi ridică sânii rotunzi, iar sfârcurile deja întărite îi desfăcură prosopul, care rămase prins între corpurile lor.
Sărutul dură parcă o veşnicie, iar când se opriră să respire, prosopul căzu dintre ei. Abia acum ea îl simţi gol şi tare, şi chicoti din nou...

Cu o mişcare rapidă, el îşi răsuci corpul, îi puse o mână în jurul genunchilor, cu cealaltă îi sprijini spatele, o ridică în braţe şi o strânse la piept.
"Chicoteşti cam mult pentru duminică dimineaţa..."
"Chicotesc când şi cum vreau..." veni răspunsul, în timp ce ea îşi aruncă braţele în jurul gâtului lui.
"Atunci nu-mi rămâne decât să..." îi spuse el, şi se îndreptă rapid spre pat.
"Nu, nu..." râse ea, şi râsul ei clar şi cristalin păru să îl excite şi mai mult.
O aşeză cu grijă pe pat, dar mişcarea o făcu să îşi acopere timidă sânii cu mâna stângă, şi triunghiul tuns scurt cu cea dreaptă.

"E, hai, nu-mi spune că te-ai şi ruşinat..." o apostrofă cu blândeţe în glas, întinzându-se lângă ea, într-o parte, cu capul sprijinit în cot.
"Ba da..." suspină ea, şi câteva urme de roşeaţă îi înfloriră în obraji.
Începu să o mângâie pe braţele ce ascundeau comori. Îi plăcea la nebunie pielea ei albă, fină, întregul trup ce-i răspândea o aromă de prospeţime.

"Vroiam doar să..." începu şi el puţin timid.
"... să ce?" îl întrerupse ea, cu ochii sticlind.
El îşi trecu braţul pe care se sprijinea pe sub ceafa ei, şi se trase mai aproape, continuând să o mângâie pe corpul îmbietor, atât cât nu fusese acoperit de braţele ei.

"E, hai, spune acum, nu mă lăsa aşa... Ce vroiai să îmi faci?" îl întrebă surâzător, frământându-şi buzele şi picioarele.
"Nu vroiam să îţi fac nimic... Dar acum... cred că o să te învăţ codul Morse..."
"Poftim?" îl întrebă nedumerită.
"Codul Morse. Începe cu o sărutare lungă, lungă, lungă, până nu mai poţi să îţi ţii respiraţia..." îi răspunse, apropiindu-şi buzele de ale ei. O sărută cu patimă, limbile lor dansând parcă un vechi ritual druidic, înotând una lângă alta ca doi ţipari.

"... şi se continuă cu dezmierdări ale trupului tău..."
"...îmi place cum sună asta..."
Îi sărută umerii, apoi coborî pe braţul stâng, până la degete. Îi desfăcu strânsoarea cu care-şi acoperea sânii, sorbindu-i fiecare deget. Timiditatea aproape că-i dispăruse, pentru că îşi îndreptă braţul pe lângă capul lui şi îi trase faţa lângă sânii proaspăt eliberaţi. Parfumul trupului ei, parfumul sânilor, îl captivă. Cu mâna ce-i sprijinea ceafa începu să o dezmierde pe gât şi pe ureche. Trupul ei răspundea de minune stimulilor lui, tresărind la intervale regulate.

"Codul Morse este o îmbinare de linii şi puncte, de sunete mai lungi şi sunete mai scurte."
"Aşa..." spuse ea, puţin pierduta.
"... şi o să te învăţ cum se spune "Te Iubesc" în codul ăsta."
O lovi uşor peste lobul urechii cu degetul, murmurând:
"T... E... Linie... Punct"
"Învaţă-mă..." gemu ea.
El îşi îndreptă atenţia asupra sfârcurilor, ce parcă îl cereau. Se mută cu degetul mâinii libere peste unul din ele şi începu să îl lovească rapid, în secvenţa codului.
"Punct... Punct... Punct... Punct... Linie..."
Linia o trasă apăsându-i sfârcul, trăgând de el de sus în jos şi eliberându-l.
Gemetele ei crescură în intensitate, sânii i se umflară şi sfârcurile deveniră tari, iar ea îşi arcui corpul. Freamătul picioarelor se intensifică, şi el îşi dădu seama că mâna ei dreaptă mai făcea şi altceva decât să o acopere.

"Trişezi..." îi reproşă. "Nu-i frumos. Nu-i frumos deloc." îi spuse, şi reveni la sărutări. Se plimbă pe braţul ei, până ajunse în dreptul triunghiului. Îi aplică acelaşi tratament, deget cu deget, iar mâna ei se dădu laoparte. Mai mult, îl prinse de ceafă şi îl împinse înspre triunghi...
"Sărută-mă..." îi ceru ea suspinând, dar el era de neînduplecat.
Îi ridică piciorul drept, îşi trecu mâna pe sub el şi o aşeză calmă peste părul scurt, uşor aspru.

"Am zis că te învăţ codul Morse" îi spuse uşor glacial, şi podul palmei începu să o maseze.
O apăsa încet, dar sigur, mergând în cercuri, până când ea începu să se deschidă ca o floare, scoţându-şi la iveală zmeura rozalie...
"Şi o să te învăţ codul Morse..." îi spuse, în timp ce buricul degetului arătător începu să bată în ritmuri demult uitate.
"Linie..." (trasă o linie de sus în jos) "Punct, punct, punct..."
Ea gemu puternic şi el simţi cum podul palmei se inundă.
"Punct... Punct, punct, punct..."

"Ah, dar am uitat de sânul drept... N-ar trebui să-l neglijăm..." îi spuse, şi îşi mişcă mâna. Îşi sprijini cotul între petalele ei, până îi simţi zmeura sub muşchii mâinii, şi începu să-i lovească delicat sfârcul.
"Linie, punct, linie, punct... Punct, linie, punct, linie, punct, linie..." Cu fiecare linie îi trăgea sânul într-o altă parte, iar punctul ce urma îi atingea pielea în jurul sfârcului. Îşi mişca mâna la fiecare linie şi la fiecare punct, încordându-şi muşchii, simţind cum zmeura îi elibera nectarul într-un fluviu.
"Te... ur... ăs... c..." îngăimă ea, întinzându-şi mâinile şi strângând cearşaful în pumni.

"Cât de mult?" o întrebă şi îşi retrase mâna, alunecând între picioarele ei şi apăsând-o în continuare...
"Cât de mult mă urăşti dacă în loc de puncte fac cercuri?"
"Cerc, linie, cerc, linie, cerc, linie..." se plimbă degetul lui între petale, eliberând şi mai mult suc din zmeura ce se înroşise deja.
"Aaah..." Geamătul ei deveni strigăt, iar corpul nu i se mai oprea din contorsiuni.

"Oare literele îngroşate se fac cu două degete?" întrebă el curios, şi reîncepu.
"Cerc, linie, punct, linie, cerc, linie..."

Simţind că degetele i s-au umezit destul, le coborî încet şi o pătrunse. Ea nu mai scotea decât un geamăt continuu, un strigăt ce se termina într-un urlet, apoi amuţea, pentru a începe din nou să geamă câteva secunde mai târziu.
Îşi strecură limba printre petale, ajunse la zmeură şi începu să deseneze cercuri în jurul ei, prinzând-o cu buzele, trăgând de ea, sorbindu-i cu nesaţ zemurile dulci-sărate. Îşi plimbă puţin degetele înăuntrul ei, masându-i pereţii, căutând ceva, intrând şi ieşind, înotând în fluviul ei, până când arcuirea trupului ei şi strigătul puternic îi dădură confirmarea.

"Ei, să vedem ce ai învăţat..." şopti, şi începu să îi lingă sfârcul dintre picioare, în timp ce degetele dinăuntru o loveau repede, ritmic, în cercuri, în linii, în toate direcţiile, intrând, ieşind, lovind, masând, mângâind, dezmierdându-i striaţiile de sub zmeură.

"Linie... Punct... Punct, punct... Punct, punct, linie... Linie, punct, punct, punct... Cerc... Punct, punct, punct... Linie, punct, linie, punct... Cerc, linie, cerc, linie, cerc, linie... Punct, linie, punct, linie, punct, linie... Punct, linie, punct, linie, punct, linie..."

Simţi cum se acumulează tensiunea în trupul ei, se trase lângă ea şi o sărută puternic. Îi luă limba în gura lui şi o supse ca un bebeluş care a dat de izvorul de lapte. Îşi trase afară degetele şi o masă uşor pe sâni, pe coaste, pe coapse, între coapse, o trase încet de zmeură, o făcu să se ude şi mai puternic, o pătrunse din nou, şi degetele începură să cânte:

"Linie... Punct... Punct, punct... Punct, punct, linie... Linie, punct, punct, punct... Cerc... Punct, punct, punct... Linie, punct, linie, punct... Cerc, linie, cerc, linie, cerc, linie... Punct, linie, punct, linie, punct, linie... Punct, linie, punct, linie, punct, linie..."



Explozia nu ţinu mult să apară, şi îi acapară trupul.
Se arcui puternic, se zbătu spasmodic câteva secunde bune, cu toţi muşchii încordaţi, nelăsându-i mâna să-i părăsească fluviul dintre coapse, îl zgârie pe umăr, şi apoi îi trase capul către faţa ei. Îl sărută dulce în timp ce corpul i se relaxa, şi le permise degetelor lui să iasă, să se retragă dinăuntrul ei. Îi prinse totuşi mâna şi îl puse să o dezmierde între petale, leneşă, dornică de iubire, satisfăcută, şi îşi frecă sânii de corpul lui, ca un pisoi ce se freacă de piciorul stăpânului după ce a primit mâncare.
Mârâi încet când mâna lui o întoarse cu spatele spre el şi îi cuprinse sânul. Îi ridică piciorul şi i-l aduse printre picioarele ei desfăcute, şi îl simţi cât de tare şi ud era şi el.

Tresări plăcut când mâna îi atinse tăria, şi când o a doua explozie ce o cuprinse luă sfârşit, nu-şi mai aminti decât cum îl ghidase înăuntru, strânsoarea puternică a sânului în mâna lui, respiraţia sacadată pe gât şi buzele care o trăgeau de lobul urechii.

"Ah, şi... cum era? Linie... (tremur) Punct... (tremur)" se gândi. Gemu şoptit când realiză că se udase din nou, fără să fi făcut ceva anume.
"Te simţi bine, iubito?" o întrebă el, neliniştit.
Ea îl răsplăti cu cel mai sincer zâmbet şi îi şopti:
"Îţi mulţumesc pentru cea mai delicioasă dimineaţă de aprilie... Te iubesc..."
"Delicioasă eşti tu, veveriţo..." îi răspunse şi el cu un zâmbet la fel de sincer.
"Vrei să mă ţii în braţe?"
Îşi strecură un braţ sub ea, unul peste. Cu unul îi acoperi sânii, iar cu celălalt triunghiul fermecat ce adăpostea zmeura zemoasă şi roz-roşiatică. Ea îi cuprinse mâinile, şi le apăsă, împingându-şi trupul înspre al lui, fericită.
"Da, veveriţo... "



Se trezi aproape brusc din vis, în minte şi în corp răsunându-i liniile şi punctele de mai devreme. Îşi dădu seama că se udase din nou, şi aproape că se ruşină când văzu că mâna lui încă mai era acolo...
"Ahhh... ce mi-ai făcut, iubite, de nu mă mai pot stăpâni?" se întrebă.
"Aaaa, tu nu dormi? TU m-ai trezit?" o bucură un gând atunci când simţi că mâna lui... mai făcea şi altceva decât să o acopere...

"Şi tu trişezi, şi nu-i frumos..." îi reproşă zâmbind, dar el doar râse, fără să-i răspundă.
"Iubitule, ştii cât de mult mă bucur că nu se mai telegrafiază?" îl întrebă dintr-odată.
"Poftim?" o întrebă el sincer mirat.
"Păi da, pentru că dacă aş auzi ţăcănitul ăla... după dimineaţa asta... m-aş uda pe loc... Lin... ie... Pun... ct... Lin... ie..." îngăimă ea, şi începu să tremure din nou, când el îi ascultă dorinţa...

"Linie... Punct..."




Pă' şi să dau ţâţa dupe mână
Ca coasa prin iarba bună, ooooff

Să mă joc cu ţâţa-n sân!

Ca coasa prin fânu-ăl bun!

Să mă joc cu ţâţăleee...

Ca cu lubeniţăleee...

Să-ţi iau sfârcu' ţâţii-n gură
Să-l trosnesc ca pe-o alunăăă...
Aciiiiiiiii...........
(Tudor Gheorghe)

----------------
Listening to: Tudor Gheorghe - "De Cand Zic Ma Duc, Ma Duc..."
via FoxyTunes


0 pareri:

Trimiteți un comentariu