Caught by the torrent of life

Nu, nu este vorba de melodia celor de la Dimmu Borgir. Nici pe de parte. Nu.

Astăzi am refuzat să primesc mită.

Așa, și? Ce-i cu asta? Păi este. Hai să vedem.

Fapte:

• Furnizor
  
• Client (eu)
  
• Câteva bancnote îndoite. Nu am reușit să văd decât cel puțin 2-3 bancnote de 500 lei. Adică minim 1500 lei.
  

Situația a fost destul de simplă. Mi s-a oferit o sumă de bani. Punct. Nu pentru a facilita anumite servicii, nu pentru că aș fi facilitat anumite servicii. Ok, în cazul ăsta poate nu e vorba de mită, ci doar de... "o mică atenție". Tot aia. Furnizorul a venit să discutăm diverse oportunități de colaborare, discuția a fost foarte la obiect (vrem d-ăstea, d-ăstea și d-ăstea, d-ăstelalte nu iau de la tine pentru că ești mai scump cu 50%, iar competiția are referințe mult prea bune). Spre final, când am rămas relativ singuri pe scară, la etajul 1, a apărut atenția. Am refuzat politicos și ferm, după care ne-am despărțit în condiții amiabile, deși cu un gust ușor amar. La parter, într-o mică sală de așteptare era un coleg. Sigur s-a auzit discuția, nu știu în ce măsură. La 1 minut după ce ne-am despărțit (după ce l-am condus în afara clădirii), pe lângă mine a trecut șeful direct și directorul de fabrică (șeful șefului).

Bun, dar de ce am refuzat? Am o sursă de venituri decentă, nu sunt ultimul sărăntoc dar nici bulibașă. Suma estimată ar fi undeva între 20% si 33% din salariul meu pe o lună. Pe drum mă gândeam ce aș fi putut face cu banii ăia. Monitor widescreen, 26". Pe care vreau să îl iau de prin primăvară. Cam jumătate din costul mobilei pe care vreau să o cumpăr. O parte măricică din banii pentru o binemeritată vacanță de 5-7 zile în Bulgaria, Grecia, sau chiar și la noi. Nunți, botezuri. Evident, scos prietena în oraș de vreo 2-3 ori cel puțin. Nu zic că nu aveam ce face cu banii ăia. Ce m-a deranjat, atunci?

Nu sunt obișnuit să dau sau să primesc bani pentru lucruri (servicii, obiecte, etc) pe care le pot obține pe o cale moral justă. Nu mi-am aranjat vreodată examene, fie că erau de bac sau de prin facultate, nici măcar când am avut restanță. Da, un buchet de flori la doamna doctor am dus. Dar nu era un buchet de 25 de trandafiri. O cafea la secretară am dus. Dar nu era un bax. Nu m-am angajat pe pile, nu am semnat contracte numai pentru că îl știam pe celălalt.

Mă deranjează că nu știu motivul pentru care celălalt a venit cu atenția (de vreo 2 săptămâni mă vânează, ca să zic așa).

Bun, și acum să ajung și la subiect.

De ce am refuzat, totuși? A fost vanitate? Nu îmi erau suficienți (sunt prea scump)? Erau prea mulți (sunt prea ieftin)?

A fost perfecțiune civică? Sunt chiar așa de moral/moralist? Iar ce simt acum, simt că îmi pare rău că nu i-am luat? Îmi pare bine că nu i-am luat cu riscul de a fi văzut de doi șefi? Îmi pare bine că acel coleg a auzit discuția și acum o fi mândru de mine? Sau îmi poartă pică pentru faptul că nu i-am luat, să mă aibă la mână și să ceară o parte din ei?

Astăzi am refuzat să primesc mită.

Voi ce părere aveți? Am făcut bine? Am procedat greșit? Sunt un om integru sau doar un fraier care acum plânge după un monitor?

Să mă întristez pentru că mi s-au oferit acei bani?

Să mă întristez pentru că i-am refuzat?

Să mă întristez pentru că cineva consideră "de bun simț" să vină cu o atenție atunci când se schimbă persoana cu care discută comenzi și contracte?

Să mă întristez pentru că cel de dinaintea mea așa proceda?

Să mă întristez pentru că este considerat normal să oferi atenții în România?

Astăzi nu primesc mită. Încearcă mâine.