Acum 8 ani
Teleportation (to BMW or not to BMW)
0
pareri
Etichete:
BMW,
Cars,
fun,
SF,
Sheer Driving Pleasure,
Teleportation
... is actually possible.
And there's no world wide government conspiration to hide it...
Just... maybe... common sense... and a sheer driving pleasure...
Here's the evidence!
And there's no world wide government conspiration to hide it...
Just... maybe... common sense... and a sheer driving pleasure...
Here's the evidence!
Car Commercial Promo from PWL Studio on Vimeo.
Tu ce recomanzi?
3
pareri
Etichete:
Authors,
books,
Fantasy,
George R. R. Martin,
Recommendations,
SF
În ultima vreme am dat peste tot pe bloguri de recomandări personale de cărți. Adică ceva de genul "uite ce mai citesc eu". Până și eu fac chestia asta, din când în când, ce-i drept. Sau mai mult, apar lepșe de genul "care este cartea ta preferată atunci când...". Ei bine, Enciclopedia Lucrurilor Frumoase, aka Feeria, îmi transmite un îndemn (adică o leapșă): Tu ce cărți ai recomanda unor categorii de oameni? Ce mi se pare mie așa special în recomandările astea? Păi, așa cum am spus în prima propoziție, majoritatea recomandărilor pe care le facem, inclusiv eu, sunt făcute din perspectiva proprie, a celui care face recomandarea. Mai pe românește, recomandăm cărți fără să ne gândim și la destinatar. Recomandăm pentru că ne-a plăcut nouă, dacă altuia nu-i place, apăi asta-i treaba lui. Ei bine, de data asta voi încerca să fac invers. Să mă gândesc întâi la cel care va citi, și apoi să fac o recomandare. Mi se pare o provocare impresionantă. Să vedem și ce iese... Ca de obicei, nu dau leapșa mai departe cuiva anume, oricine e liber să se gândească la întrebări și răspunsuri... Prima întrebare pare și cea mai grea. Grea pentru că oscilez între două răspunsuri: pe de o parte, aș recomanda ceva de "inimă albastră", poate Pe Culmile Disperării a lui Cioran, pe de altă parte Pe Aripile Vântului e mult mai optimistă... No, dintre două, iese a treia: Fata cu portocale (Jostein Gaarder). Uff, din ce în ce mai greu. Cum iubita este o devoratoare de cărți, alegerea e foarte greu de făcut. Cum să găsesc o carte pe care am citit-o eu și nu a citit-o ea? Ok, ar fi saga lui G. R. R. Martin (Cântec de Gheață și Foc), ultima carte din ciclul Ender al lui Orson Scott Card (Copiii Minții) sau pur și simplu Carantina lui Greg Egan. Pentru că sigur le-ar citi pe nerăsuflate, oricare ar fi opțiunea ei. Later edit: Da. Cu siguranță asta ar trebui să citească: Frank Herbert, Incidentul Iisus, Efectul Lazăr, Factorul Înălțare (Saga Pandora) Eh, cel mai bun prieten... nu prea citește. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte Romanul Adolescentului Miop, al lui Eliade. O carte care poate deschide apetitul pentru lucrările mai profunde... Vârsta de 10 ani e vârsta aventurilor. Karl May, Jules Verne, Mark Twain, Dumas. Poate chiar și G. R. R. Martin – Peregrinările lui Tuf. N-aș recomanda Harry Potter, în primul rând pentru că nu am citit cărțile, iar pe de altă parte unele (filme) mi se par puțin cam prea negre pentru un copil de 10 ani. Asta nu înseamnă că nu ar putea să le citească la 11 ani :D. Ar merge și Cuore – Inimă de copil a lui Edmondo de Amicis, și să nu cumva să uităm Cireșarii – Constantin Chiriță. În mod puțin desuet, i-aș recomanda ceva de Jules Verne. Bine, asta pe lângă provocarea de a urma unul din traseele descrise în cărțile lui Verne... Hmm. Nu prea pot spune că am dușmani cunoscuți. Și totuși, dacă aș avea, cred că aș recomanda Dune, de Frank Herbert. Scopul acestei întrebări e puțin dubios. În urma recomandării ar trebui să înceapă să fie atras de lectură? Viața la țară, a lui Duiliu Zamfirescu. 1001 Nopți. Nu știu dacă ar ajuta cu ceva... Și Ferma Animalelor – George Orwell Blogroll-ul meu nu este făcut pentru a avea pe cineva pe primul loc, așa că o să menționez doar câteva persoane: Gabriel Garcia Marques – Memorias de mis putas tristes. Pentru un gust de bătrânețe...
----------------
Listening to: Sting - Fragile
via FoxyTunes
Vanity or Perfection
3
pareri
Etichete:
integritate,
mită,
România
Nu, nu este vorba de melodia celor de la Dimmu Borgir. Nici pe de parte. Nu. Astăzi am refuzat să primesc mită. Așa, și? Ce-i cu asta? Păi este. Hai să vedem. Fapte: Situația a fost destul de simplă. Mi s-a oferit o sumă de bani. Punct. Nu pentru a facilita anumite servicii, nu pentru că aș fi facilitat anumite servicii. Ok, în cazul ăsta poate nu e vorba de mită, ci doar de... "o mică atenție". Tot aia. Furnizorul a venit să discutăm diverse oportunități de colaborare, discuția a fost foarte la obiect (vrem d-ăstea, d-ăstea și d-ăstea, d-ăstelalte nu iau de la tine pentru că ești mai scump cu 50%, iar competiția are referințe mult prea bune). Spre final, când am rămas relativ singuri pe scară, la etajul 1, a apărut atenția. Am refuzat politicos și ferm, după care ne-am despărțit în condiții amiabile, deși cu un gust ușor amar. La parter, într-o mică sală de așteptare era un coleg. Sigur s-a auzit discuția, nu știu în ce măsură. La 1 minut după ce ne-am despărțit (după ce l-am condus în afara clădirii), pe lângă mine a trecut șeful direct și directorul de fabrică (șeful șefului). Bun, dar de ce am refuzat? Am o sursă de venituri decentă, nu sunt ultimul sărăntoc dar nici bulibașă. Suma estimată ar fi undeva între 20% si 33% din salariul meu pe o lună. Pe drum mă gândeam ce aș fi putut face cu banii ăia. Monitor widescreen, 26". Pe care vreau să îl iau de prin primăvară. Cam jumătate din costul mobilei pe care vreau să o cumpăr. O parte măricică din banii pentru o binemeritată vacanță de 5-7 zile în Bulgaria, Grecia, sau chiar și la noi. Nunți, botezuri. Evident, scos prietena în oraș de vreo 2-3 ori cel puțin. Nu zic că nu aveam ce face cu banii ăia. Ce m-a deranjat, atunci? Nu sunt obișnuit să dau sau să primesc bani pentru lucruri (servicii, obiecte, etc) pe care le pot obține pe o cale moral justă. Nu mi-am aranjat vreodată examene, fie că erau de bac sau de prin facultate, nici măcar când am avut restanță. Da, un buchet de flori la doamna doctor am dus. Dar nu era un buchet de 25 de trandafiri. O cafea la secretară am dus. Dar nu era un bax. Nu m-am angajat pe pile, nu am semnat contracte numai pentru că îl știam pe celălalt. Mă deranjează că nu știu motivul pentru care celălalt a venit cu atenția (de vreo 2 săptămâni mă vânează, ca să zic așa). Bun, și acum să ajung și la subiect. De ce am refuzat, totuși? A fost vanitate? Nu îmi erau suficienți (sunt prea scump)? Erau prea mulți (sunt prea ieftin)? A fost perfecțiune civică? Sunt chiar așa de moral/moralist? Iar ce simt acum, simt că îmi pare rău că nu i-am luat? Îmi pare bine că nu i-am luat cu riscul de a fi văzut de doi șefi? Îmi pare bine că acel coleg a auzit discuția și acum o fi mândru de mine? Sau îmi poartă pică pentru faptul că nu i-am luat, să mă aibă la mână și să ceară o parte din ei? Astăzi am refuzat să primesc mită. Voi ce părere aveți? Am făcut bine? Am procedat greșit? Sunt un om integru sau doar un fraier care acum plânge după un monitor? Să mă întristez pentru că mi s-au oferit acei bani? Să mă întristez pentru că i-am refuzat? Să mă întristez pentru că cineva consideră "de bun simț" să vină cu o atenție atunci când se schimbă persoana cu care discută comenzi și contracte? Să mă întristez pentru că cel de dinaintea mea așa proceda? Să mă întristez pentru că este considerat normal să oferi atenții în România? Astăzi nu primesc mită. Încearcă mâine.
----------------
Listening to: Nathasha St-Pier - Un Age Frappe a ma Porte
via FoxyTunes
În așteptarea dragonilor
0
pareri
Etichete:
ASOIAF,
Authors,
books,
George R. R. Martin,
Recommendations
Tin de ceva vreme să spun o poveste despre o poveste. O poveste cu regi și bastarzi, cu mercenari și soldați. Cu onoare și trădare, cu lupte între armate mari și mici, cu lovituri din umbră. O poveste îmbrăcată deopotrivă cu oțel valyrian și dantelă myrisheză. O poveste a luptei pentru putere și a luptei pentru supraviețuire. O poveste cu Oameni și Ne-oameni, cu Case cu Blazoane si Sălbatici Liberi, cu Lupi Străvechi și Corbi, și Dragoni. E vorba de Cântecul de Gheață și Foc (A Song of Ice and Fire) al incredibilului G. R. R. Martin, o poveste începută, aflată încă sub pana autorului. De multă vreme încerc să aștern câteva rânduri pe hârtie despre această saga atemporală, nehotărârea venind în principal dintr-o singură sursă: ce-aș mai putea scrie eu despre fantezia unui geniu? Pe cine să mai conving să citească povestea unor eroi, când mai mult ca sigur toți fanii genului fantastic așteaptă deja cu sufletul la gură continuarea? Ce aș mai putea scrie eu, și cât de obiectiv aș putea rămâne? Răspunsul este departe de a fi simplu. Rețeta succesului (câștigător Locus Fantasy Award, nominalizat Hugo și Nebula) are ingrediente pe măsură: Cântecul propriuzis începe cu Urzeala Tronurilor (A Game of Thrones), urmată de Încleștarea Regilor (A Clash of Kings), peste care se presară un Iureș al Săbiilor (A Storm of Swords) și se obține Festinul Corbilor (A Feast for Crows). Spre final, se așteaptă Dansul cu Dragonii (A Dance with Dragons), Vânturile Iernii (The Winds of Winter) și Visul Primăverii (A Dream of Spring). Șapte regate și șapte cărți. Suficient timp și spațiu pentru a prezenta pe îndelete destinele întortocheate ale (aproape) tuturor personajelor. O prezentare pe scurt a celor trei volume publicate la noi de Nemira ar suna în felul următor: Urzeala Tronurilor are rolul de a ne pune în temă cu istoria veche și contemporană a Westeros-ului. Ne sunt prezentate: Prima carte îmi pare acum volumul scris cel mai "cronologic". Acțiunea se desfășoară destul de liniar, de multe ori foarte predictiv, o autentică poveste medievală. Avem un Rege puternic (Robert Baratheon) ce domnește in Westeros, ajutat de o Mână a Regelui (Eddard Stark). Puterea regelui pare să fie atât fizică (Robert a fost un bun luptător), cât mai ales una financiară, fiind căsătorit cu Cersei din Casa Lannister – cea mai bogată dintre case. În afara Regelui și a Mâinii Sale, avem de-a face cu o puzderie de Case recunoscute prin Blazoanele sau motto-urile lor, și cu o mulțime și mai mare de urmași, progenituri, sau simpli bastarzi ai acestora. Întregul univers este descris suficient de detaliat, personajele sunt conturate perfect, chit că "ies din umbră" cu fiecare capitol citit. Pentru că la G. R. R. Martin, capitolele poartă numele personajelor. Așa cum spuneam, acțiunea acestei prime cărți nu te lasă să pierzi noțiunea timpului, deși se desfășoară pe câteva planuri paralele. Ia aminte, însă: pentru fiecare dată când te simți "da, așa simțeam că se va întâmpla", rezervă-ți cel puțin un "așa ceva nu poate fi adevărat". Nu-ți face impresia (total greșită) că asta-i doar o altă carte de "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Dorința de putere aduce resurse neprevăzute și nu de puține ori "băieții buni" o încasează. Bine de tot... Moartea ciudată și relativ subită a regelui lasă în urmă un moștenitor legitim dar nu și biologic (progenitura incestului dintre gemenii Lannister), o Casă puternic nedreptățită (Eddard este executat pe motivul trădării) și cinci pretendenți la tron, cinci regi autoproclamați. Deasupra tuturor, aproape impasibil stă Zidul, ai cărui apărători, Frații Jurați ai Rondului de Noapte, par să se confrunte cu o amenințare mult mai mare decât divizarea celor șapte regate: pe lângă oastea de sălbatici și oameni liberi pe care o adună Mance Rayder, Regele-De-Dincolo-De-Zid, din ce în ce mai multe apariții ale Celorlalți se fac simțite. De urzeli nu scapă însă ultimii reprezentanți ai Casei Targaryen (Daenerys si fratele ei, Viserys), urmăriți din umbră dincolo de Marea Îngustă, în ținuturile îndepărtate Dothraki. Prima urmă de magie apare spre finalul cărții, odată cu "nașterea" celor trei dragoni. Încleștarea Regilor este o desfășurare amplă de forțe: întregul ținut este sfâșiat de luptele dintre cei cinci regi autoproclamați. Bătăliile se pierd și se câștigă, aliați devin inamici și invers, castelele își schimbă înfățișarea și stăpânii de la o zi la alta. Casa Stark este împrăștiată: în timp ce Robb, Regele Nordului, câștigă teren în fața Lannisterilor, Sansa, sora lui, este captiva Regelui Joffrey, Arya, cealaltă soră, este declarată lipsă, iar frații Bran și Rickon scapă extrem de norocos de vechii aliați ai casei Stark, mai întâi Casa Greyjoy, apoi Casa Bolton. Frații lui Robert, Renly și Stannis Baratheon nu știu decât să se lupte unul cu celălalt, spre câștigul Lannisterilor, care se folosesc de magie și piromanție să distrugă mare parte din armata lui Stannis la Debarcaderul Regelui. În est, Daenerys își continuă călătoria spre cele șapte regate, în căutarea resurselor cu care să recâștige tronul ce i se cuvine de drept. Deși acțiunea se desfășoară cu puține răsturnări de situație, apariția lor este foarte bine regizată și au de fiecare dată efectul scontat: să vrei să citești si mai mult. Fiecare pagină te atrage ca un drog, știi că nu ai scăpare, dar nu te poți abține... Așa cum spunea un citat despre saga lui Martin: "e genul de carte de care te apuci la 9 seara, iar când te uiți din nou la ceas, e 3 dimineața... ar fi timp de încă un capitol...". Dacă în primele două cărți capitolele păreau descrieri ale aceluiași eveniment din perspective diferite, dacă personajele trăiau aceleași întâmplări, Iureșul Săbiilor spulberă toate așteptările. De acum fiecare personaj are propriul destin, propriul drum presărat de glorie sau trădare. Capitolele nu mai respectă cronicitatea, deseori povestea urmărește unul sau două fire, pentru ca mai apoi să ți se spună ce se întâmpla în altă parte. De acum accentul nu mai este pe acțiunea propriu-zisă, ci pe destine, pe dezvoltarea in extenso a personajelor. Magia începe să se apară din ce în ce mai mult, simple fapte de arme nu mai prezintă interes. Este timpul celor care lucrează în taină, este timpul spionilor și al asasinilor. Mare parte din personajele pe care apuci să le cunoști după primele două cărți fie dispar, fie trec prin experiențe de "față în față cu moartea" (Tyrion Lannister este exemplul cel mai concludent), fie, mai mult, se și întorc din neființă. Numai previzibilă nu este acțiunea din Iureșul Săbiilor, iar de fiecare dată când se întâmplă ceva cu totul și cu totul neașteptat te apuci să recitești capitolul: nu se poate să se fi întâmplat așa ceva, sigur mi-a scăpat ceva, poate nu am citit eu bine... Nu. Ai citit bine. Băieții buni mor, băieții răi au ceva noroc. Scenele poate cele mai așteptate și pe care am simtit nevoia să le recitesc măcar odată au fost Nunta Roșie (încerc să nu bag spoilere), și lupta dintre Oberyn "Vipera Roșie" Martell și Gregor "Muntele Călare" Clegane. Ah, da, și capitolul final. Ultimul paragraf. Ah, și luptele dintre Frații Jurați și Mance Rayder. Și oooh, da, apariția lui Stannis la Zid și mai ales votul Fraților Jurați. Cât despre ascensiunea relativ fulgerătoare a lui Daenerys în Ținuturile Libere... pfff... La naiba... Cât voi avea de așteptat până la publicarea următoarei cărți? O capodoperă care te ține cu sufletul la gură. Asta ar fi povestea de care am vrut să vă spun. Un Cântec de Gheață și Foc, o luptă din care nu știi cine va ieși biruitor și cine va fi învins, dar mai ales, nu știi până când. Dacă ești fan al genului Fantasy, G. R. R. Martin și al său Cântec sunt recomandarea mea. Recent am aflat de pe diverse site-uri că HBO pregătește ecranizarea primei cărți, Urzeala Tronurilor. Mai multe detalii găsiți la următoarele adrese:
To beer or not to beer
9
pareri
Etichete:
artwork,
ASOIAF,
blogging,
curves,
digital painting,
dragon tales,
dreams that come true,
Fantasy,
ferma animalelor,
inside,
lapte proaspat,
lust,
rain,
rainbow,
Recommendations,
seasons,
smile
A TO DO list (things I have on my mind, but don't get around to post them): Maybe posting this list will help me into actually getting the time and putting them down...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
