Caught by the torrent of life

În ultima vreme am dat peste tot pe bloguri de recomandări personale de cărți. Adică ceva de genul "uite ce mai citesc eu". Până și eu fac chestia asta, din când în când, ce-i drept. Sau mai mult, apar lepșe de genul "care este cartea ta preferată atunci când...".

Ei bine, Enciclopedia Lucrurilor Frumoase, aka Feeria, îmi transmite un îndemn (adică o leapșă): Tu ce cărți ai recomanda unor categorii de oameni? Ce mi se pare mie așa special în recomandările astea? Păi, așa cum am spus în prima propoziție, majoritatea recomandărilor pe care le facem, inclusiv eu, sunt făcute din perspectiva proprie, a celui care face recomandarea. Mai pe românește, recomandăm cărți fără să ne gândim și la destinatar. Recomandăm pentru că ne-a plăcut nouă, dacă altuia nu-i place, apăi asta-i treaba lui. Ei bine, de data asta voi încerca să fac invers. Să mă gândesc întâi la cel care va citi, și apoi să fac o recomandare. Mi se pare o provocare impresionantă. Să vedem și ce iese...

Ca de obicei, nu dau leapșa mai departe cuiva anume, oricine e liber să se gândească la întrebări și răspunsuri...

1. Ce carte ai recomanda și de ce unui dezamăgit în dragoste?
   

Prima întrebare pare și cea mai grea. Grea pentru că oscilez între două răspunsuri: pe de o parte, aș recomanda ceva de "inimă albastră", poate Pe Culmile Disperării a lui Cioran, pe de altă parte Pe Aripile Vântului e mult mai optimistă... No, dintre două, iese a treia: Fata cu portocale (Jostein Gaarder).


2. Ce carte ai recomanda și de ce iubitului/iubitei?

Uff, din ce în ce mai greu. Cum iubita este o devoratoare de cărți, alegerea e foarte greu de făcut. Cum să găsesc o carte pe care am citit-o eu și nu a citit-o ea? Ok, ar fi saga lui G. R. R. Martin (Cântec de Gheață și Foc), ultima carte din ciclul Ender al lui Orson Scott Card (Copiii Minții) sau pur și simplu Carantina lui Greg Egan. Pentru că sigur le-ar citi pe nerăsuflate, oricare ar fi opțiunea ei.


Later edit: Da. Cu siguranță asta ar trebui să citească: Frank Herbert, Incidentul Iisus, Efectul Lazăr, Factorul Înălțare (Saga Pandora)


3. Ce carte ai recomanda și de ce celui mai bun prieten?
   

Eh, cel mai bun prieten... nu prea citește. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte Romanul Adolescentului Miop, al lui Eliade. O carte care poate deschide apetitul pentru lucrările mai profunde...


4. Ce carte ai recomanda și de ce unui copil de 10 ani?
   

Vârsta de 10 ani e vârsta aventurilor. Karl May, Jules Verne, Mark Twain, Dumas. Poate chiar și G. R. R. Martin – Peregrinările lui Tuf. N-aș recomanda Harry Potter, în primul rând pentru că nu am citit cărțile, iar pe de altă parte unele (filme) mi se par puțin cam prea negre pentru un copil de 10 ani. Asta nu înseamnă că nu ar putea să le citească la 11 ani :D. Ar merge și Cuore – Inimă de copil a lui Edmondo de Amicis, și să nu cumva să uităm Cireșarii – Constantin Chiriță.


5. Ce carte ai recomanda și de ce unui mare aventurier călător?
   

În mod puțin desuet, i-aș recomanda ceva de Jules Verne. Bine, asta pe lângă provocarea de a urma unul din traseele descrise în cărțile lui Verne...


6. Ce carte ai recomanda și de ce unui dușman cunoscut?
   

Hmm. Nu prea pot spune că am dușmani cunoscuți. Și totuși, dacă aș avea, cred că aș recomanda Dune, de Frank Herbert.


7. Ce carte ai recomanda și de ce unei persoane care nu iubește lectura?
   

Scopul acestei întrebări e puțin dubios. În urma recomandării ar trebui să înceapă să fie atras de lectură? Viața la țară, a lui Duiliu Zamfirescu.


8. Ce carte ai recomanda și de ce unuia cu nasul pe sus?
   

1001 Nopți. Nu știu dacă ar ajuta cu ceva... Și Ferma Animalelor – George Orwell


9. Ce carte ai recomanda și de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
   

Blogroll-ul meu nu este făcut pentru a avea pe cineva pe primul loc, așa că o să menționez doar câteva persoane:


• Quicksilver (pasionată de filme): orice carte după care s-a făcut un film.
  
• Miss D (psiholog): cam orice roman al lui Stephen King (știe ea de ce :D)
  
• Xelomon: Gabriel Garcia Marques – Dragoste în vremea holerei
  
• Feeria: Cântec de Gheață și Foc – G. R. R. Martin
  
10. Ce carte ai recomanda și de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate în viață?
    

Gabriel Garcia Marques – Memorias de mis putas tristes. Pentru un gust de bătrânețe...


11. Adăugare personală: ai recomanda o carte pe care nu ai citit-o?

Nu, nu este vorba de melodia celor de la Dimmu Borgir. Nici pe de parte. Nu.

Astăzi am refuzat să primesc mită.

Așa, și? Ce-i cu asta? Păi este. Hai să vedem.

Fapte:

• Furnizor
  
• Client (eu)
  
• Câteva bancnote îndoite. Nu am reușit să văd decât cel puțin 2-3 bancnote de 500 lei. Adică minim 1500 lei.
  

Situația a fost destul de simplă. Mi s-a oferit o sumă de bani. Punct. Nu pentru a facilita anumite servicii, nu pentru că aș fi facilitat anumite servicii. Ok, în cazul ăsta poate nu e vorba de mită, ci doar de... "o mică atenție". Tot aia. Furnizorul a venit să discutăm diverse oportunități de colaborare, discuția a fost foarte la obiect (vrem d-ăstea, d-ăstea și d-ăstea, d-ăstelalte nu iau de la tine pentru că ești mai scump cu 50%, iar competiția are referințe mult prea bune). Spre final, când am rămas relativ singuri pe scară, la etajul 1, a apărut atenția. Am refuzat politicos și ferm, după care ne-am despărțit în condiții amiabile, deși cu un gust ușor amar. La parter, într-o mică sală de așteptare era un coleg. Sigur s-a auzit discuția, nu știu în ce măsură. La 1 minut după ce ne-am despărțit (după ce l-am condus în afara clădirii), pe lângă mine a trecut șeful direct și directorul de fabrică (șeful șefului).

Bun, dar de ce am refuzat? Am o sursă de venituri decentă, nu sunt ultimul sărăntoc dar nici bulibașă. Suma estimată ar fi undeva între 20% si 33% din salariul meu pe o lună. Pe drum mă gândeam ce aș fi putut face cu banii ăia. Monitor widescreen, 26". Pe care vreau să îl iau de prin primăvară. Cam jumătate din costul mobilei pe care vreau să o cumpăr. O parte măricică din banii pentru o binemeritată vacanță de 5-7 zile în Bulgaria, Grecia, sau chiar și la noi. Nunți, botezuri. Evident, scos prietena în oraș de vreo 2-3 ori cel puțin. Nu zic că nu aveam ce face cu banii ăia. Ce m-a deranjat, atunci?

Nu sunt obișnuit să dau sau să primesc bani pentru lucruri (servicii, obiecte, etc) pe care le pot obține pe o cale moral justă. Nu mi-am aranjat vreodată examene, fie că erau de bac sau de prin facultate, nici măcar când am avut restanță. Da, un buchet de flori la doamna doctor am dus. Dar nu era un buchet de 25 de trandafiri. O cafea la secretară am dus. Dar nu era un bax. Nu m-am angajat pe pile, nu am semnat contracte numai pentru că îl știam pe celălalt.

Mă deranjează că nu știu motivul pentru care celălalt a venit cu atenția (de vreo 2 săptămâni mă vânează, ca să zic așa).

Bun, și acum să ajung și la subiect.

De ce am refuzat, totuși? A fost vanitate? Nu îmi erau suficienți (sunt prea scump)? Erau prea mulți (sunt prea ieftin)?

A fost perfecțiune civică? Sunt chiar așa de moral/moralist? Iar ce simt acum, simt că îmi pare rău că nu i-am luat? Îmi pare bine că nu i-am luat cu riscul de a fi văzut de doi șefi? Îmi pare bine că acel coleg a auzit discuția și acum o fi mândru de mine? Sau îmi poartă pică pentru faptul că nu i-am luat, să mă aibă la mână și să ceară o parte din ei?

Astăzi am refuzat să primesc mită.

Voi ce părere aveți? Am făcut bine? Am procedat greșit? Sunt un om integru sau doar un fraier care acum plânge după un monitor?

Să mă întristez pentru că mi s-au oferit acei bani?

Să mă întristez pentru că i-am refuzat?

Să mă întristez pentru că cineva consideră "de bun simț" să vină cu o atenție atunci când se schimbă persoana cu care discută comenzi și contracte?

Să mă întristez pentru că cel de dinaintea mea așa proceda?

Să mă întristez pentru că este considerat normal să oferi atenții în România?

Astăzi nu primesc mită. Încearcă mâine.